Nori de ceata

O ceata deasa, alba si laptoasa
Se-amesteca in negrul slut al noptii
Si se transforma-n panza de matase
In giulgiu ce-nconjoara mortii.

Iar mortii vii pasesc prin faldurile sale
Mergand grabiti spre case gri si goale,
Spre vieti ce nu le apartin, imprumutate
Spre frati, surori, barbati, copii, consoarte.

Si ceata cade grea pe umeri cocarjiti de griji,
Pe frunti ridate prematur de viata
Lovind in ochii rosii de nesomn si plans
Zapada devenind in suflete de gheata.

Dar iata iese soarele din nori
Si ceata moarta este spulberata
Oameni tacuti prind a vorbi sonor
Cei tristi mimeaza zambete trucate

Dar soarele nu poposeste mult in viata lor
Si norii se intorc tunand si fulgerand
Caci prea putini mai stapanesc arta zambirii
Si cei ce-o stiu o uita prea curand

An nou, activitati noi...

Am inceput anul fara prea mari asteptari, fara prea mari sperante, fara nici un fel de planuri de lunga sau de scurta durata... si cu toate astea...:
- M-am suit pentru prima data pe patine si nu am cazut
- Am hotarat sa ma mut impreuna cu prietena mea
- M-am pus pe schiuri dupa 10 ani de absenta si nu am cazut decat de doua ori si nici atunci nu m-am ales cu nici un fel de rani sau fracturi
...si toate astea pana in februarie....
Refuz sa ma intreb ce voi mai face in continuare anul asta...las sa curga, sa se intample sa faca el ce vrea din mine...si din cand in cand mai trag o linie sa vad ce s-a mai intamplat...
Carpe diem mother fucker!!!

Nespuse

Zambetul tau, inima mea, cuvinte

Orasul tau, orasul meu, doar blocuri livide

Mana ta pe umarul meu, mana mea pe al tau chip

Ochii tai pierduti in ochii mei, fixati la infinit

Cuvinte rostite in soapta, rostite in sunet de tren

Pierdute-ntr-o gara departe, pierdute in parul saten

Un zambet uitat pe o banca pe care am stat pe-nserat

Un zambet gasit pe buzele care cu greu un sarut au furat

Idei aruncate in viata, dorinte de bine, sperante si dor

Curajul de-a trece orice obstacol, de-a nu te opri din zbor

Perna din bratul drept, patura din bratul stang iti ofer

Sa nu-ti uiti speranta, sa nu-mi uit dorinta, asta e tot ce iti cer

Si-n clipa ce vine uitarea alunga si-adu in minte imaginea mea

Sa ma ai langa tine, sa ma simti aproape, sa vibrezi in inima mea

Nu-ti promit infinitul, nu-ti promit nemurirea, nu-ti promit nimic din ceea ce nu am

Vreau sa fim ca unul sa sfidam universul, sa vedem impreuna inceputul de an

Du-ma trenule, du-ma...

Strajnica inventie internetul asta mobil... Stau linistit pe scunul meu din tren, cu laptop-ul pe masuta mea din tren si navighez pe internet din tren...
Urechile mi se infunda desi am castile bagate adanc si muzica imi tipa bland in ele.
Imi curge putin nasul...probabil ma paste o raceala...
Oamenii in jurul meu au tot felul de ocupatii mai mult sau mai putin educationale... se uita la filme pe laptopurile lor sau pe ale vecinilor, se scobesc in nas dupa un muc uitat de vreme, rezolva o integrama sau isi storc creierii cu un sudoku, dar cei mai multi citesc....si sa mai spuna cineva ca romanul nu mai citeste... Clasa cititoare s-a mutat la clasa a II-a de la trenuri. Se pare ca pe distante lungi, cartile d evin chiar prietenoase. Te ajuta sa "omori" cateva ore imediat. Nici nu te-ai suit bine ca personajele incep sa se alerge pe pagini albe scrise mic cu negru, cuvintele prind viata si imaginatia transpune fiecare scena din carte intr-o realitate paralela din capul tau. Si cand mai ai putin si aflii cine e criminalul, sau domnita e pe cale sa fie salvata de printul pe cal alb care doar in carti exista, te trezesti ca ai ajuns in gara in care trebuie sa cobori. Tragi repede geanta din lacasul ei de deasupra scaunului, inchizi cartea fara sa te mai uiti la ce pagina ai ajuns, insfaci geaca din cuier rupandu-i agatatoarea in graba si alergi spre cel mai apropiat capat al vagonului. Cobori transpirat si zambesti...o parte din tine se simte inca in carte...ei au aventurile lor, tu pe ale tale...ei salveaza printese, tu reusesti sa cobori din tren intr-un timp record...
Da, mare inventie internetul asta mobil...pot sa va impartasesc aberatiile mele din orice colt al tarii... Ati cacat-o... :))

Contraste

M-ai putea saruta cu buzele crapate?
M-ai putea strange in brate daca ti-ar fi fost taiate?
Mi-ai putea citi pe buze cand iti zic "Te iubesc"?
M-ai putea invata cand tu plangi sa zambesc?
M-ai putea iubi daca ai sufletul facut scrum?
M-ai crede ca intr-o lume rea sunt un om bun?
M-ai putea vedea cu ochii mintii daca ai orbii?
M-ai putea sti langa tine atunci cand unde sunt nu sti?
M-ai putea intelege cand nu ma inteleg nici eu?
M-ai putea face sa zbor cand am sufletul greu?
M-ai putea uita daca nu as fi existat niciodata?
Mi-ai putea tine de cald daca ai fi inghetata?
Mai tii minte cand nu vorbeam ce imi spuneai?
Contrastele se-atrag mai des in luna mai...

In asteptarea primaverii

Pe chipul tau e pururi toamna
Si-n fiecare seara ploua
Iar dimineata vine rece
Sub picuri mari si grei de roua

Ai ochi caprui patati cu ruginiu
Asemeni unor frunze de octombrie-ntarziat
Ce suspendate si uitate in pustiu
Asteapta despartirea de pomul uscat

Culoarea vinului din struguri negri
Ce straluceste intr-un pahar la soare
O regasesc pe buzele-ti suave
Pline de gusturi dulci si de savoare

Nori negri, aspri, de furtuna
Se-ncolacesc in paru-ti despletit
Si raze rupte din suflet de luna
Iti lumineaza chipul obosit

Sufletul tau e pururi enigmatic
Si plange trist in el noapte si zi
Enumerand in gand bune si rele
Sperand la primavara care va veni

Blestemul vrajii din tren

Blesteme de tristete aruncate asupra orasului gri
Estompate de noapte, resimtite-nzecite de zi
Blesteme de dor, de minciuni, de uitare
Curtate de oameni mici dar cu sufletul mare

Farmece facute la lumina unei gari pierdute
Adormite pe paturi inguste in camere urate
Farmece amestecate cu miere in cani de ceai aromat
Manjite in suflete blocate intre iubiri si pacat

Vraji alese din nisip si spuma de mare uscata
Udate cu lacrimi de iubire prea lesne tradata
Vraji rostite soptit in urechi de amanti adormiti
Ce raman suspendate in timp cand devin nedoriti

Reguli facute de oameni ce nu le doresc, nu le vor
Menite sa-i fereasca de senzatii inutile ce dor
Reguli nescrise dar rostite prea des si prea tare
Ce duc la amagire si apoi la uitare

Trenuri ce trec prin gari si prin vieti efemere
Cu bilete pastrate in sertar, pe raft sau noptiere
Trenuri ce vin, ce asteapta si trenuri ce pleaca
Si o data plecate nu mai vin niciodata...