Blestemul vrajii din tren

Blesteme de tristete aruncate asupra orasului gri
Estompate de noapte, resimtite-nzecite de zi
Blesteme de dor, de minciuni, de uitare
Curtate de oameni mici dar cu sufletul mare

Farmece facute la lumina unei gari pierdute
Adormite pe paturi inguste in camere urate
Farmece amestecate cu miere in cani de ceai aromat
Manjite in suflete blocate intre iubiri si pacat

Vraji alese din nisip si spuma de mare uscata
Udate cu lacrimi de iubire prea lesne tradata
Vraji rostite soptit in urechi de amanti adormiti
Ce raman suspendate in timp cand devin nedoriti

Reguli facute de oameni ce nu le doresc, nu le vor
Menite sa-i fereasca de senzatii inutile ce dor
Reguli nescrise dar rostite prea des si prea tare
Ce duc la amagire si apoi la uitare

Trenuri ce trec prin gari si prin vieti efemere
Cu bilete pastrate in sertar, pe raft sau noptiere
Trenuri ce vin, ce asteapta si trenuri ce pleaca
Si o data plecate nu mai vin niciodata...