Greierele si furnica...

-Fugi la munte... iei doi-trei prieteni dupa tine si te pierzi pe o pajiste in padure cateva ore... sa nu fiti decat voi si natura...
- Suna bine...continua te rog...
- Iarba, copaci, eventual un paraias sa iti susure in ureche, soarele sa arunce umbre jucause printre frunze care se desprind si cad intamplator in parul tau...
- Nu te opri...
- Sa te gadile o furnica ce escaladeaza grabita piciorul tau in drum spre musuroiul ei de la marginea poianei... sa iti scufunzi mainile incalzite de soare in apa rece a paraului mai sus mentionat si sa arunci stropi mari in jurul tau, sa racoresti toata poiana si o data cu ea si pe tine
sa nu va stie nimeni , sa uitati de toti si de toate, sa fiti doar voi in linistea naturii, fiecare cu copacul lui, cu soarele, cu frunzele si cu furnicile lui grabite...
- De vis, ce sa zic...
- Si sa adormi pe iarba de un verde curat in timp ce o pasare isi canta linistita repertoriul pe o creanga undeva deasupra ta...si sa visezi toti oamenii dragi tie...cei din poiana, cei din afara ei...cei care ii ai aproape, cei pe care i-ai uitat, cei care au plecat de langa tine sau de printre noi...pe toti sa ii visezi si sa te bucuri...si sa te trezeasca taraitul ca de alarma ai unui greiere ratacit prin iarba deasa de langa capul tau...sa deschizi ochii, sa te intinzi si sa privesti cerul plin de stele, caci da, cat ai dormit s-a innoptat...sa intinzi cortul la lumina lanternei, sa faci un foc pe care sa perpeliti cateva bucati de carne si niste ciuperci proaspete, sa mancati in liniste si sa rupeti apoi tacerea cu cantece de munte cantate la chitara uitata in prbagaj de prea multe saptamani...
- Da, chitara cu praf pe ea...
- Si sa rasune padurea de vocile voastre vesele si sa se adune veveritele si castorii si lemurii si ursii, si de ce nu si parsii sa va asculte uimiti... si apoi multumindu-le pentru prezenta sa va retrageti in corturi pana dimineata cand dupa micul dejun si o balaceala in apa inghetata a paraului sa va luati la revedere de la padure si de la vietuitoarele lor si sa va imbarcati in masinile voastre indreptandu-va spre casa...
- E frumos si acasa, dar nu se compara cu muntele...
- A, am uitat...o furnica, probabil mai putin grabita s-a ratacit pe bluza ta...e cu tine in masina si priveste disperata pe geam, de pe umarul tau, cum se indeparteaza de musuroiul ei, de poaina ei, de padurea si muntele ei... Ai grija de ea si du-o inapoi la casa ei...
Acum ai motiv sa te intorci...
- Cu siguranta ma voi intoarce... si de data asta te iau cu mine... pe restul ii las acasa...