Plai de foaie, de capra, de berbec, de pomina...

Berbecul, nascut din lut la inceputul blogului s-a pomenit la munte. Nu stia prea clar unde merge dar nici nu conta prea mult...stia ca merge la munte si asta ii era de ajuns.

Drum oarecum lung, devenit anevoios in intortochiatul Zarnesti care te prinde in mrejele lui si daca nu te invarti de trei ori in jurul lui scuipand des in san de necaz nu reusesti sa scapi, drum forestier cu padure si fara dar cu nelipsita luna care il conducea voiasa de pe cerul instelat, cabana incuiata si descuiata de un Tarzan autohton, promisiunea de ceva lumina artificiala in miez de noapte si niste apa calda...ce sa mai, un inceput care promite...

Berbecul a fost fascinat de frumusetile locului si de suisul pe munte, de intalnirea cu suratele oi si cu apropiatele capre desi in repetate randuri la vederea acestora a strigat dupa arc...de, berbecul stie sa supravietuiasca in salbaticie si sa faca rost de hrana, el fiind un cunoscut predator cu facultate de sport la activ.

Au trecut zilele, cu jucat de "bolei", cu chitara si vodca, cu rapa de inceput si de sfarsit, cu carti de colorat cu cai si dinozauri, cu vrute si cu nevrute...

Dar tot ar mai vrea sa mai treaca zile dinacestea si sa nu se termine concediul...si sa nu se termine nici banii...si nici concediul...si nici banii...si tot asa...