Gand trist la miez de noapte...

Oare e ok sa te bucuri cand cineva moare? Dar nu sa te bucuri cu rautate. Sa te bucuri ca moartea i-a adus linistea. Sa te bucuri ca in sfarsit agonia prin care trecea persoana respectiva de cateva luni incoace a luat sfarsit. Sa te bucuri ca el, cel ce a plecat de printre noi probabil s-a bucurat.
E greu sa stii ca nu o sa mai vezi niciodata un om decat atunci cand inchizi ochii si te gandesti la el, dar cred ca e si mai greu sa privesti cum un om vesel si activ devine pe zi ce trece o leguma anosta care nu mai are nici macar puterea sa schiteze un zambet.
Eu unul m-as bucura sa nu ajung asa. As vrea sa mor brusc fara sa ma chinui. sa imi aduc aminte in clipa mortii de tot ce a fost frumos in viata mea, de toate momentele bune, de toti oamenii pe care i-am iubit si care m-au iubit. Sa nu iau cu mine rautatile, suferintele sau lacrimile...sa mor fericit cu zambetul pe buze.
Sa nu fiu ingropat ca sa nu aiba lumea unde sa vina sa planga un cadavru putrezit, un pumn de oase. Vreau sa fiu ars si da, desi e foarte siropos si de telenovela, vreau sa fiu imprastiat de pe un varf de munte. Sa va miscati fundurile pana acolo sus daca vreti sa vb cu mine. Macar faceti niste miscare. Desi sunt convins ca o sa urcati pana acolo, o sa va uitati la peisaj, o sa gafaiti de trei ori si o sa ma injurati de patru ori ca v-am tarat pana acolo si o sa uitati din cauza efortului tot ce vroiati sa imi spuneti.
Imi pare rau ca a murit dar ma bucur ca nu se mai chinuie...si sa ajung in Iad daca e gandire nasoala asta. R.I.P. Punct