Vise cu foc si gheata

Fluierand a paguba ma invart prin camera mea de vreo 10 metrii patrati si ma gandesc ce sa fac...
Fredonez un cantecel drag, ma asez la calculator si ma pierd in conversatii interminabile cu prieteni dragi...
Inchid ochii si ma vad stand pe malul unuei mari nemarginite, intins langa tine pe nisipul incins de o zi torida de vara. Pielea ma arde dar nu ma misc. Vreau sa pastrez in amintire acea caldura si si ea sa imi arda in fiecare celula din corp imaginea ta. Sa te cunoasca fiecare neuron, fiecare fibra musculara si fiecare celula osoasa... Sa arda toate in lipsa ta si mangaierea ta sa le fie singura alinare...
Inchid ochii si ajung ostenit pe un varf de munte. Zapada ma orbeste cu albul ei incandescent, gerul ma loveste cu furie in fata, dar in mine arde totul...Pastrez amintirea ta in mine. Dar nu mi-e frica nici de gerul de afara, nici de valtoarea din 'nauntrul meu pentru ca stiu ca mai am doar cativa pasi pana la cabana unde ma astepti tu... Stiu ca ma vei strange in brate si ca brusc tot universul nostru se va restrange la o camera sumar mobilata cu peretii de lemn si cu un pat de o persoana, cu un scaun cu un picior rupt si cu o blana jerpelita in fata a ceea ce a fost candva un semineu...
Dar noi nu vom vedea toatea astea. Noi vom vedea o camera larga de palat cu peretii de marmura reca dar incalzita parca de licuririle jucause ale focului din semineul frumos ornat, cu un pat mare cu baldachin si cu picioarele incrustate cu capete de lei, iar noi vom cobori de pe fotoliile in care am baut cel mai bun vin rosu si ne vom intinde dezbracati pe blana moale si matasoasa a unui urs brun. Ne vom strange in brate si vor disparea ca prin minune orice necazuri din lume si orice problema iar cel mai sacaitor gand al nostru va fi daca sa ne culcam in pat sau pe jos si daca sa lasam storurile de la geamuri deschise sa se vada stelele sau sa ne multumim cu lumina plapanda data de foc...