Nespuse

Zambetul tau, inima mea, cuvinte

Orasul tau, orasul meu, doar blocuri livide

Mana ta pe umarul meu, mana mea pe al tau chip

Ochii tai pierduti in ochii mei, fixati la infinit

Cuvinte rostite in soapta, rostite in sunet de tren

Pierdute-ntr-o gara departe, pierdute in parul saten

Un zambet uitat pe o banca pe care am stat pe-nserat

Un zambet gasit pe buzele care cu greu un sarut au furat

Idei aruncate in viata, dorinte de bine, sperante si dor

Curajul de-a trece orice obstacol, de-a nu te opri din zbor

Perna din bratul drept, patura din bratul stang iti ofer

Sa nu-ti uiti speranta, sa nu-mi uit dorinta, asta e tot ce iti cer

Si-n clipa ce vine uitarea alunga si-adu in minte imaginea mea

Sa ma ai langa tine, sa ma simti aproape, sa vibrezi in inima mea

Nu-ti promit infinitul, nu-ti promit nemurirea, nu-ti promit nimic din ceea ce nu am

Vreau sa fim ca unul sa sfidam universul, sa vedem impreuna inceputul de an

Du-ma trenule, du-ma...

Strajnica inventie internetul asta mobil... Stau linistit pe scunul meu din tren, cu laptop-ul pe masuta mea din tren si navighez pe internet din tren...
Urechile mi se infunda desi am castile bagate adanc si muzica imi tipa bland in ele.
Imi curge putin nasul...probabil ma paste o raceala...
Oamenii in jurul meu au tot felul de ocupatii mai mult sau mai putin educationale... se uita la filme pe laptopurile lor sau pe ale vecinilor, se scobesc in nas dupa un muc uitat de vreme, rezolva o integrama sau isi storc creierii cu un sudoku, dar cei mai multi citesc....si sa mai spuna cineva ca romanul nu mai citeste... Clasa cititoare s-a mutat la clasa a II-a de la trenuri. Se pare ca pe distante lungi, cartile d evin chiar prietenoase. Te ajuta sa "omori" cateva ore imediat. Nici nu te-ai suit bine ca personajele incep sa se alerge pe pagini albe scrise mic cu negru, cuvintele prind viata si imaginatia transpune fiecare scena din carte intr-o realitate paralela din capul tau. Si cand mai ai putin si aflii cine e criminalul, sau domnita e pe cale sa fie salvata de printul pe cal alb care doar in carti exista, te trezesti ca ai ajuns in gara in care trebuie sa cobori. Tragi repede geanta din lacasul ei de deasupra scaunului, inchizi cartea fara sa te mai uiti la ce pagina ai ajuns, insfaci geaca din cuier rupandu-i agatatoarea in graba si alergi spre cel mai apropiat capat al vagonului. Cobori transpirat si zambesti...o parte din tine se simte inca in carte...ei au aventurile lor, tu pe ale tale...ei salveaza printese, tu reusesti sa cobori din tren intr-un timp record...
Da, mare inventie internetul asta mobil...pot sa va impartasesc aberatiile mele din orice colt al tarii... Ati cacat-o... :))

Contraste

M-ai putea saruta cu buzele crapate?
M-ai putea strange in brate daca ti-ar fi fost taiate?
Mi-ai putea citi pe buze cand iti zic "Te iubesc"?
M-ai putea invata cand tu plangi sa zambesc?
M-ai putea iubi daca ai sufletul facut scrum?
M-ai crede ca intr-o lume rea sunt un om bun?
M-ai putea vedea cu ochii mintii daca ai orbii?
M-ai putea sti langa tine atunci cand unde sunt nu sti?
M-ai putea intelege cand nu ma inteleg nici eu?
M-ai putea face sa zbor cand am sufletul greu?
M-ai putea uita daca nu as fi existat niciodata?
Mi-ai putea tine de cald daca ai fi inghetata?
Mai tii minte cand nu vorbeam ce imi spuneai?
Contrastele se-atrag mai des in luna mai...

In asteptarea primaverii

Pe chipul tau e pururi toamna
Si-n fiecare seara ploua
Iar dimineata vine rece
Sub picuri mari si grei de roua

Ai ochi caprui patati cu ruginiu
Asemeni unor frunze de octombrie-ntarziat
Ce suspendate si uitate in pustiu
Asteapta despartirea de pomul uscat

Culoarea vinului din struguri negri
Ce straluceste intr-un pahar la soare
O regasesc pe buzele-ti suave
Pline de gusturi dulci si de savoare

Nori negri, aspri, de furtuna
Se-ncolacesc in paru-ti despletit
Si raze rupte din suflet de luna
Iti lumineaza chipul obosit

Sufletul tau e pururi enigmatic
Si plange trist in el noapte si zi
Enumerand in gand bune si rele
Sperand la primavara care va veni

Blestemul vrajii din tren

Blesteme de tristete aruncate asupra orasului gri
Estompate de noapte, resimtite-nzecite de zi
Blesteme de dor, de minciuni, de uitare
Curtate de oameni mici dar cu sufletul mare

Farmece facute la lumina unei gari pierdute
Adormite pe paturi inguste in camere urate
Farmece amestecate cu miere in cani de ceai aromat
Manjite in suflete blocate intre iubiri si pacat

Vraji alese din nisip si spuma de mare uscata
Udate cu lacrimi de iubire prea lesne tradata
Vraji rostite soptit in urechi de amanti adormiti
Ce raman suspendate in timp cand devin nedoriti

Reguli facute de oameni ce nu le doresc, nu le vor
Menite sa-i fereasca de senzatii inutile ce dor
Reguli nescrise dar rostite prea des si prea tare
Ce duc la amagire si apoi la uitare

Trenuri ce trec prin gari si prin vieti efemere
Cu bilete pastrate in sertar, pe raft sau noptiere
Trenuri ce vin, ce asteapta si trenuri ce pleaca
Si o data plecate nu mai vin niciodata...

Flututras...fluturas...

Oamenii indragostiti cica au fluturi in stomac. Fluturi care, am citit eu undeva, sunt mici si albastrii cu auriu si alb si zboara batand repede si neincetata din aripile lor mici de fluturi.
Am facut o introspectie si m-am uitat la mine in stomac, poate cine stie... N-am gasit nici urma de aripa. Eu nu am fluturi in stomac. Am molii in suflet. Molii gri si ursuze ce clemfaie plictisite din falcile lor mari si dintoase.
...Nu tu molia dracu...

Mai stai in zona?

Ganduri alearga prin capul meu... inteleg prea multe sau nu mai pricep nimic... astept prea mult... vreau prea mult... nu cer...
Mi-e usor sa uit... mi-e usor sa privesc in alta parte, spre alt decor... mi-e usor sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic...mi-e usor sa zambesc si sa trec peste orice...mi-e usor sa scriu aceste randuri...
Dar oare chiar mi-e asa de usor cum zic...
Probabil ca intradevar ma astept la prea mult de la oameni, poate ca nu intotdeauna mi se poate da ceea ce imi face mie trebuinta, poate ca intradevar unele lucruri sunt complicate...

- Buna seara, vi s-a terminat consumatia...va mai aduc ceva?
- Nu stiu?
- Dar aveti idee cat mai stati in zona?
- Cat imi e bine...cat imi e sete...
- Si daca nu mai avem ce sa va oferim de baut?
- As mai sta putin, poate se gaseste totusi ceva...
- S-ar putea sa fie prea complicat.
- Nimic nu e prea complicat...lipseste doar vointa...
- Probabil. O seara buna.
- O seara buna si dumneavoastra.

Usor de zis...

Ce-ai cu gripa mea?

Frig rau afara, cald in casa, stare usor gripala, tuse, picioare reci, ceai trist de fructe cu miere din abundenta, muzica melancolica, dor de duca, ganduri plecate in cine stie ce parti spre cine stie ce persoane mai mult sau mai putin dragi...
Oameni vechi, oameni noi, oameni pe care ii iubesc, oameni pe care ii respect, oameni care ma iubesc, oameni pe care nu ii suport...
Un suflet naufragiat intr-un trup prost, intentii bune, suferinta, greseli, lipsa de regrete, dorinta de schimbare, dorinta de mai mult, dorinta de dorinte, cana de ceai fierbinte tinuta intre maini intr-o zi friguroasa, persoana draga tinuta in brate, alintata, mangaiata, sarutata...
Indepartare voita, indepartare silita, respingere de idei si de posibile suferinte, dor de duca, suras formal in coltul gurii, teama de atasament, teama de a pierde ce nu ai avut niciodata, teama de necunoscut...
Sfarsit inainte de inceput, inceput inainte de sfarsit, complicatii, amageli, miere pe coaja de lamaie, sarutari in frig, maini calde ce se cauta in miezul noptii, vise urate, tresariri, suspine...
Ceai fierbinte de fructe cu multa miere si sfarsit de inceput de gripa...

Snow

Snow falls upon my naked body and covers it in a soft and light blanket. My hands are stiff, my mind is numb and my legs ache from the pain inflicted by icy daggers.
Only the corners of my soul are still warm.
I am cold and somehow I can feel the life draining from me and pouring into the snow that surounds me giving it a crimson glow. The image of your smile is the only thing that keeps me alive, but that too is fading away. It turns blurry and transforms into an ugly grin. Your teeth are becoming huge stalactites and stalagmites. You take a shot at my throat and I can barely dodge it. Another bite and you have done it. Now I am a gonner. Now it's warm and I'm drenched in steaming sweat.
Only the corners of my soul are still cold.

Congres cu surprize...

28-31 oct 2009 Poiana Brasov Romania
Prima zi insorita dar oarecum friguroasa...apoi din ce in ce...soare mai putin, frig mai mult...
Mi-am facut un prieten, ne-am conversat, ne-am facut poza si ne-am despartit.

Toamna frumoasa ca la carte...frunze ruginii, ceata, nori, brazi verzi sfidand parca orice capriciu al vremii:


A doua zi iarna...frig zapada alba( tocmai buna de facut bulgari si oameni de zapada), ruginiu amestecat cu alb si brazi subjugati sub straturi de omat...natura a invins natura:

Creatie

Te astept pe campii presarate cu stacojiu
Sperand sa te vad cum in vis te visez
Imi e teama de campul ce se-arata pustiu
Dar alung gandul rau si m-apuc sa creez

Te astern ca pe-o panza neatinsa de pictor
Si-mi aleg ciocolata si frisca sa-mi fie culori
Te alint cu-o cizela ascutita de sculptor
Iti fac sanii obraznici si-ti prind parul cu flori

Te dezmierd cu-o capsuna si-ti fac buzele moi
Presarand stropii rosii de pacat si dorinta
Iti fac pielea din spuma de mare si-apoi
Pun in suflet pasine si in creier cainta

Aleg doi nori sferici, cu azur ii patez
Si ti-i dau sa vezi lumea prin ei
Din fir negru de noapte eu paru-ti trasez
Pe umeri sa-ti cada sau sa-l strangi daca vrei

Din mijlocul Terrei iau esenta de viata
Si o curg peste trupul tau dezgolit
Iti dau drumu la inima sa inceapa sa bata
Si-mi admir capodopera cu nesat nesfarsit

Te iubesc pe campii presarate cu stacojiu
Presarate cu arome incinse de vara
Te sarut, te ating pana noaptea tarziu
Transformand dimineata intr-o clipa fugara

Banished

Thou shalt not come to this kingdom no more. Thou shalt not call on its inhabitants for help nor name them friends. Thou shalt not have the right to interfere niether with the internal nor the external affairs of the kingdomn. Failure in doing so will atract severe repercursions. Thy head shalt be split in two and thy blood shalt be spilled near the water, so that the river rats can feast on thy heart. Thy name shall be cursed, never to be spoken or heard of again. Such is the will of the people and so I have decided!

Geam inchis si noapte buna

Stau intins in pat si la un moment dat ma aud strigat. Ma uit de jur imprejur si nu imi dau seama cine ma striga...doar sunt singur acasa...
Ma duc la geam sa vad daca nu ma striga cineva din spatele blocului dar fix cand ajung in dreptul geamului, Matei coboara pe un fir in fata mea si imi zambeste. La dracu, imi zic in minte, am si uitat de el. Sincer credeam ca a murit tinand cont ca de mai bine de o saptamana nu i-am auzit vocea si nici nu l-am mai vazut prin coltul lui.
- Salut, zic. Pe unde ti-au umblat multitudinea de picioare?
- Pe ici pe colo...mai mult am stat. Am prins acum cateva zile o musca suculenta si mi-am facut de lucru cu ea. In prima instanta ma gandeam sa pun ceva deoparte pentru la iarna, dar am zis sa nu te deranjez, plus ca nu stiam cat loc era in congelator.
- Auzi, te-as mai tine de vorba, sincer, dar sunt obosit si incercam sa adorm.
- Auci, scuze, nu mi-am dat seama. Vroiam doar sa vad ce faci...
- Pai ce sa fac...cu munca si cam atat. Hai ca ma bag la somn. Ma bucur sa vad ca mai tra...ca esti bine...noapte buna
- Noapte buna si tie. Poti sa inchizi te rog geamul ca bate fix in panza mea si ma trage curentul la sale.
Geamul s-a inchis, eu m-am tarat pana in pat, matei a stins lumina si s-a tarat si el pana spre panza lui de baza...

Noi nu suntem ceilalti...noi suntem noi...

Niciodata nu am apreciat spiritul de turma. Niciodata nu am suportat scuzele de genul "pai toata lumea face asa", niciodata nu am inteles generalizarea.
Toti ne-am intalnit in viata cu situatii in care ne-am folosit de faptul ca si altii au facut aceiasi greseala pentu a diminua importanta faptelor noastre gresite:

- De ce ai aruncat pachetul gol de tigari pe jos?
- Tu nu te uiti ce jeg e pe strada? De mine te-aiu gasit sa te iei?

- De ce fumezi?
- Pai toti fumeaza la mine in birou...

- De ce mergi in Bamboo?
- Eee, toata lumea care e cineva merge acolo...

- Ce note ai luat azi?
- Un 4, dar jumatate de clasa a luat 3...

Aceasta scuza a iesit din gura mea cand eram in generala, iar mama mi-a dat un raspuns pe care il port cu mine de atunci:"Nu ma intereseaza ce note au luat ceilalti. Eu pe tine te-am intrebat." Pe moment nu mi-am dat seama ce insemna asta, dar cu timpul am realizat. In viata trebuie sa iti vezi de drumul tau, sa iei deciziile tale si sa inveti sa traiesti cu ele. Sa ti le asumi.Sa traiesti ca individ in grup dar sa ai personalitatea ta. Sa gandesti si sa faci ce vrei tu fara a urma orbeste alte persoane. Sa nu faci lucrurile doar pentru ca asa se fac chiar daca tu nu crezi in ele. Sa iti explici actiunile prin prismele tale si prin seturile tale de valori.
Azi, la intrebarea mamei mele as raspunde: "Pentru ca nu am invatat..."
Din pacate putini au invatat lectia asta. Putini isi asuma...multi viermuiesc...
Noroc ca noi suntem noi!

Flori de toamna

Inlantuit intr-un vals lent, siropos,

Dezlantuita pe muzica de tigani, de taraf,

Pierdut intr-un oras boem si frumos,

Gasita ca o carte necitita pe raft,

Zambind tamp si des,

Stand serioasa cu treaba,

Afisand un vadit interes,

Prea preocupata sa vada,

Dormind intr-un pat incomod, scartaind,

Stand treaza cu gandul la parc,

Asteptand sa apara sa o vada zambind,

Renuntand extenuata in pat,

Plecand resemnat, cu gandul la ea,

Venind inspre el prea tarziu,

Sperand sa-o mai vada o data candva,

Sa-i arate orasul pustiu.

De nada...

Fum alb

Se ridica din cosuri rosii

Tocite de vant

Zapada batuta

Se-asterne pe suflet, pe trup,

Pe pamant

Caldura din soba

Incalzeste peretii gri si grei

Dar inima-i sloi

Gheata o sparge

Doar zambetrul ei cu gropite

Si umerii goi

Poftim in casa...

Am fost la munte. La Sohodol, undeva langa Bran. Genial. Dar m-am intors.
Si nu mare mi-a fost surpriza cand in coltul usii, atarnat intr-o panza proaspat tesuta dormea sforaind usor Matei. Norocul lui ca vecinii mei de apartament au fost la un botez si nu l-au deranjat sau si mai rau...ca nu l-au omorat. I-am scuturat usor plasa si l-am privit cum sare din somn cu ochi flamanzi sperand la o musculita naiva si suculenta ce s-a aventurat in capcana intinsa de el. Cand a dat cu ochii de mine, l-a pufnit rasul si a sarit sa ma stranga in brate ca pe un prieten de mult pierdut. I-am simtit ochii cum s-au umplut de lacrimi si cu glas tremurand mi-a zis:
"Nu credeam sa te mai vad. A trecut parca o eternitate de cand am plecat din Mamaia...si sincer nu eram convins ca am retinut bine adresa... M-am dus ce-i drept intai la scara A, dar n-am vazut numele tau pe nici o cutie postala asa ca am venit aici"
L-am poftit in casa si i-am aratat unde poate sa isi intinda plasa. In coltul camerei...langa fereastra. Acum imi mai ridic privirea din monitor si ma uit la el cum munceste de zor. Picaturi fine de transpiratie ii brazdeaza fruntea fara riduri. Se vede ca e fericit cu noua lui casa, chiar si temporara...zambeste...

Autostrada lui Matei

Iar m-a sunat Matei. Era pe autostrada. Oprise la un refugiu sa isi faca nevoile si a gasit niiste canepa salbatica pe marginea drumului. Nu s-a putut abtine si a rulat cu piciorusele tremurande un joint. A tras adanc in piept aerul innecacios cu gust amarui mentolat de ganja si si-a dat capul pe spate. Cerul a devenit deodata mai albastru si fara sa isi poate explica fenomenul, vedea si stele. A stat asa cam jumatate de ora si a tras fum dupa fum pana cand tigara a inceput sa ii arda buzele. A aruncat-o intr-o baltoaca de benzina care s-a aprins instant si s-a ridicat in picioare. Din fericire nimeni nu a fost ranit, balta de benzina fiind izolata de orice obiect sau fiinta ce ar fi putut fi lezata.
Sa indreptat apoi spre autostrada spre a-si continua drumul si de undeva de pe drum a decis sa ma sune (voi reda doar replicile lui Matei, ale mele fiind irelevante):
"Heeei, ce faci omule?"
"Uite eu sunt pe autostrada."
"Sunt la Fetesti... pe autostrada, da"
"Coaie, sunt praf. Am tras cel mai tare joint din viata mea."
"Am alergat pe autostrada cu 2 kilometrii la ora dar puteam jura ca am 200. Sunt regele soselelor. Nimic nu imi sta in cale. Am depasit un Porche si un Q4 si mi-am vazut de drum. Nu am oprit nici la bariera...le-am dat muie din zbor"
"E cacat, sa plateasca altii taxa de pod...eu le-am dat la bot...la cap de pod...sa te sparg la bot...hahaha...tare melodia"
"Hai ca raman fara credit. Ma intorc la drum ca se innopteaza si nu am vesta reflectorizanta la mine"
"Pa coaie, te pup...fumeaza si tu ceva nu mai fi asa de incordat"

Alo, Matei la telefon...

Matei, paianjenul de care va povesteam acum putina vreme, mi-a dat un telefon azi. Cica s-a nasolit vremea la mare si au strans aia sezlongul unde isi tesuse el panza. Plus ca din cauza crizei economice, din ce in ce mai putine musculite aleg sa mearga la mare. Asa ca s-a gandit el sa o ia pash pash spre capitala ca cica aici alearga cainii cu purici pe ei si cu muste sub coada si fiind orasul mare gaseste el ceva de lucru. Problema lui mare este unde sa stea...a auzit de la un prieten care e de cateva luni deja in Bucuresti ca sunt cam mari chiriile si ca pomii cei mai buni din parcuri(pe unde se plimba musculitele alea mai plinute si mai apetisante) sunt deja ocupati de mafiotii din zona. Mafiotii paianjeni evident.
Asa ca m-a rugat pe mine daca nu pot sa il ajut si sa il gazduiesc pe balcon cateva zile pana isi gaseste ceva. Ce era sa ii zic?!? NU! Nu se face...totusi am baut o bere la mare impreuna...ma rog, el s-a balacit in ce i-am pus eu in capac...dar oricum...o bere ramane o bere.
O sa dureze ceva pana o sa ajunga pentru ca el fiind paianjen nu are masina si o ia pe jos, dar sper sa nu aiba nici un accident pe autostrada soarelui si in cateva zile sa va mai povestesc ce face si cum a fost drumul.
Matei a plecat...Matei vine...

Balada tractorului

Tractorul mergea agale pe camp,

Trac-trac, Trac-trac...

Afisand o grimasa de tractor bland si tamp,

Trac-trac, Trac-trac...

Tragand dupa el un plug de metal,

Trac-trac, Trac-trac...

Facand aratul sa para banal,

Trac-trac, Trac-trac...

Si mergand el, tractorul, agale pe camp,

Trac-trac, Trac-trac...

Vazu-ndepartare un nor negru de fum,

Trac-trac, Trac-trac...

Si-si zise mormaind in barba lui de tractor,

Trac-trac, Trac-trac...

"Daca nu vad ce-i acolo fac infarct la motor",

Trac-trac, Trac-trac...

Asa ca impins de o curiozitate mare,

Trac-trac, Trac-trac...

Pleca spre norul cel negru din zare,

Trac-trac, Trac-trac...

Si atat de mare ii fuse mirarea,

Trac-trac, Trac-trac...

Ca ajuns acolo ii pieri rasuflarea,

Trac-trac, Trac-trac...

In norul acela de praf si de fum

Trac-trac, Trac-trac...

Ara o tractorita nevazuta nicicand

Trac-trac, Trac-trac...

Cu faruri de sticla, inguste si mate,

Trac-trac, Trac-trac...

Radiator si capota ce veneau ca turnate,

Trac-trac, Trac-trac...

Cu sasiul inaltat de o palma in spate,

Trac-trac, Trac-trac...

Cu portiere vopsite in nuante cromate,

Trac-trac, Trac-trac...

Il privi tractorita si-i clipi dintr-un far,

Trac-trac, Trac-trac...

De se rosi tractorul ca un rac pus pe jar,

Trac-trac, Trac-trac...

Si-ngana tremurand ca pe-o ruga la zei,

Trac-trac, Trac-trac...

"Nu vrei cu mine un pahar de ulei ca sa bei?"

Trac-trac, Trac-trac...

Tractorita-i zambi si-i raspunse sublim,

Trac-trac, Trac-trac...

N-ai vrea tu mai bine sa ne tractorim?

Trac-trac, Trac-trac...