Si iata cum berbecul s-a trezit singur pe o pajiste inflorita... A privit in jurul lui si a ramas uimit de cate lucruri noi il inconjurau, atatea lucruri, dar nici un nume dupa care sa le cunoasca.
Si atunci au aparut ei...Mama si Tata Berbec... S-au apropiat in fuga si aveau ochii plini de lacrimi...in ochii lor umezi se citea un amestec de fericire, tandrete si multumire fata de Dumnezu ca le mai daruise un fiu. Caci desi berbecul inca nu stia lucrul asta, acasa il astepta un fratior mai mare.
Cand Mama Berbec termina sa il stranga la piept, Tata berbec il lua cu copitele din fata si il inalta in soare...-"O sa ii spunem God Aries. E un nume perfect pentru el...un nume care promite."
Apoi toti trei plecara spre casa.
Incet incet, cuvant cu cuvant, obiect cu obiect si animal cu animal, toate se asezau la locul lor in mintea lui Aries. Invata repede desi nu punea prea mare pret pe note, nu a luat niciodata premiu si nici nu a cautat sa iasa in evidenta prin "merite deosebite la invatatura". S-a format cu grija si rabdare pana cand a ajuns la varsta maturitatii. Si-a cultivat abilitatile si si-a modelat calitatile pe care le primise.
Si astfel a pornit in lume.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu