Creatia...

Dumnezeu a luat o bucata de lut si a facut berbecul; apoi a suflat asupra lui si i-a dat viata; l-a invatat tot ce trebuia sa stie si l-a pus pe o pajiste pe pamant.
In ultima zi a creatiei, Dumnezeu i-a grait berbecului: -"Tu, la fel ca si celelalte creatii ale mele, esti copilul meu. Te-am modelat din pamant si te-am facut sa umbli pe Pamant. Ti-am dat viata si te-am inzestrat cu calitati. Ti-am conturat ochii si te-am facut sa vezi. Ti-am trasat gura si ti-am dat glas ca astfel toti din jurul tau sa stie ce gandesti si ce vrei. Ti-am dat coarne ca sa poti sa te aperi si sa poti sa inlaturi orice obstacul din calea ta. Ti-am dat picioare puternice ca sa poti sa alergi in toata lumea nestingherit. Ti-am dat blana sa iti tina de cald si copite rezistente la orice teren. Dar nu in ultimul rand ti-am dat o minte agera sa gandesti si o inima sa iubesti. Apoi am pus in tine o suma de atribute: independenta, incapatanare, spirit de conducere, putina viclenie si ironie. Daca se dovedesc a fi calitati sau defecte...depinde de tine."
- "Multumesc Doamne, spuse Berbecul si pleca pentru ultima data capul in pamant. Promit sa nu te dezamagesc"
- "Sunt convins ca nu o sa o faci Berbecule. Dar sa sti ca nu o sa te verific. Ti-am dat tot ce am putut, iar acum imi iau mainile de pe tine. Ai locul tau in lume si ai un inceput de viata. Cand ai o problema nu iti intorce ochii spre cer ci spre interiorul tau; cand te bucuri ca ai realizat ceva, nu imi multumii mie pentru ca nu te voi fi ajutat. Invata sa ai incredere in tine si o sa te descurci de minune..."
Acestea fiind spuse, Dumnezeu se transforma intr-un nor de ceata si disparu...