Pufarini dulci cu aroma de copilarie...

Dimineata de azi nu se anunta cu nimic mai speciala decat cea de ieri sau cea de alaltaieri. Am ajuns la munca, m-am pus pe scaun am sorbit din ceai si m-a ros o foame mica. M-am ridicat, mi-am indreptat pasii spre buticurile din curte si dus am fost. Am analizat oferta si am ales chipsuri cu sare si...pufarini.
In copilarie devoram tone de astfel de cereale mici, dulci si aromate. Eram innebunit dupa ele si bagam cu pumnul in gura. Cand ma plictiseam varsam direct cu punga pe gat. Ce sa mai nebunie curata...
Azi am luat primul pumn si am inceput sa mestec...m-au izbit arome multe...arome care imi aduceau aminte de copilarie, de inocenta, de lipsa grijilor sau a obligatiilor, de nevoia de a te inconjura de prieteni si de dorinta de a mai ramane macar 10 minute afara cand erai chemat in casa, de orele petrecute in aer liber si de lucrurile banale care atunci iti pareau capete de lume sau adevarate comori...
Al doilea pumn de pufarini mi-a adus aminte de casa unde am copilarit...ma rog...apartamentul unde am copilarit. Strada Brezoianu 57-59, scara 3, etaj 2...bot in bot cu parcul Cismigiu. Orele petrecute jucandu-ma in nisip, facand castele...orele petrecute dand la peste cu un bat rupt din boscheti, cu ata de cusut si ac cu gamalie...anii petrecuti plimbandu-ma si alergand prin parc...
Si tot asa, punga se goleste, amintirile vin navala si cheful meu de munca scade...in schimb ma cuprinde un chef nebun sa fug, sa ma rup de tot si de toate si sa ma joc.
Reprim aceste iesiri daunatoare si ma ridic de pe scaun sa plec la munca...ceaiul s-a terminat, punga de pufarini zace aruncata in cosul de gunoi...ziua de munca incepe...
O sa ma multumesc cu o ora jumate de dans diseara si cu compania oamenilor dragi...

Dupa ce murim...

Eu cred ca se intampla ceva cu energia dupa ce murim dar nu neaparat ca se duce in sus sau in jos... se intoarce de unde a venit fara sa fie judecata pt ce a facut in viata
Imi imaginez o sfera mare luminoasa formata din sfere mici care sunt energii si stau astea si orbiteaza acolo una in jurul alteia si moare un om, energia lui iese si se duce la globu mare si toate alea mici buluc pe ea:
"si ia zi coaie, cum a fost? ce ai mai facut de data asta?"
si aia nou venita incepe sa povesteasca una alta in timp ce se desfac sticlele de vin intr-un colt, o energie d'asta dar cu dreduri ruleaza un joint si priveste cu ochi mici la povestile asteia de-a venit
si se pun toti pe povestit si a doua zi se calmeaza si isi vad de orbitarea lor pana vine urmatorul
Si din cand in cand una mai pleaca...ca vezi doamne se mai naste un copil si are nevoie barza de un suflet Si prietenii ii fac cu mana si undeva e o iubita energetica orbitara care alearga dupa el cand o ia spre pamant...si il saruta din fuga si face pa pa cu batista la el si lacrimeaza usor

Deci sa plecam...

Ma surprind tot mai des cochetand cu ideea de a-mi parasi draga tara de cacat in care m-am nascut si crescut si sa migrez spre tari civilizate si cu salarii mai mari. Si tinand cont ca vor astia sa ne taie 25% din salariu nostru mic de bugetari...s-ar putea sa fie exact sutul in cur de care aveam nevoie.
In plus cica se cauta kinetoterapeuti la greu in franta. Si prostii dracu mai platesc si 2000 de euro pe luna ceea ce e de vreo 5 ori mai mult decat as castiga eu aici dupa reducerile salariale...unde sa mai pui ca ofera cazare in primele 6 luni...ce mai, niste prosti...
Acum ma intorc la munca mea roamaneasca cu un chef nebun...sa plec acassa...

Mi-a venit...

Mi-a venit un chef sa facem o sedinta de spiritism... sa invocam oameni morti si sa ne spuna cum erau lucrurile pe vremea lor. Ce faceau ei zi de zi, cum isi ocupau timpul si mai ales ce masuri luau in cazurile extreme in care plictiseala de la munca atingea cote alarmante.
As pleca, m-as duce acasa sa imi iau rolele si m-as repezi in primul parc sa imi contopesc cauciucul rotilor cu asfaltul neted al aleeilor inca neumblate excesiv.
Mi-as dirija pasii spre gara si m-as suii in primul tren ce pleaca la mare... macar sa fac cativa pasi pe plaja, sa ma porcaiesc in nisip si sa imi inmoi gleznele in apa probabil inca provocatoare de degeraturi a marii.
M-as duce sa nu mai vin azi...sa ma uit intr-un colt de ceva in apropiata vecinatate a nimanui...asa pentru o zi...pentru cateva ore...pentru...
Cacat...trebuie sa ma duc la munca...

In cateva ore...

Dimineata marcata de ninsoare blanda cu fulgi mici dar hotarati ce se transforma intr-o zi insorita. 3 grade pe minus transformate in 6 pe plus.
Monotonie mohorata de iarna transformata in energie indragostibila de primavara.
Lipsa de chef de dat jos din pat transformata in infantila nevoie de a alerga prin parc pe alei scaldate in soare jucaus.
Imagini ce prevestesc nameti si sanii transformate in vise cu nisip rascolit de picioarele goale ce gonesc spre valurile calde ce se lovesc de mal.
Ciori negre zburand antipatic de jos transformate in maiestrosi pescarusi ce se avanta din albastrul cerului in straveziul marii.

Nori de ceata

O ceata deasa, alba si laptoasa
Se-amesteca in negrul slut al noptii
Si se transforma-n panza de matase
In giulgiu ce-nconjoara mortii.

Iar mortii vii pasesc prin faldurile sale
Mergand grabiti spre case gri si goale,
Spre vieti ce nu le apartin, imprumutate
Spre frati, surori, barbati, copii, consoarte.

Si ceata cade grea pe umeri cocarjiti de griji,
Pe frunti ridate prematur de viata
Lovind in ochii rosii de nesomn si plans
Zapada devenind in suflete de gheata.

Dar iata iese soarele din nori
Si ceata moarta este spulberata
Oameni tacuti prind a vorbi sonor
Cei tristi mimeaza zambete trucate

Dar soarele nu poposeste mult in viata lor
Si norii se intorc tunand si fulgerand
Caci prea putini mai stapanesc arta zambirii
Si cei ce-o stiu o uita prea curand

An nou, activitati noi...

Am inceput anul fara prea mari asteptari, fara prea mari sperante, fara nici un fel de planuri de lunga sau de scurta durata... si cu toate astea...:
- M-am suit pentru prima data pe patine si nu am cazut
- Am hotarat sa ma mut impreuna cu prietena mea
- M-am pus pe schiuri dupa 10 ani de absenta si nu am cazut decat de doua ori si nici atunci nu m-am ales cu nici un fel de rani sau fracturi
...si toate astea pana in februarie....
Refuz sa ma intreb ce voi mai face in continuare anul asta...las sa curga, sa se intample sa faca el ce vrea din mine...si din cand in cand mai trag o linie sa vad ce s-a mai intamplat...
Carpe diem mother fucker!!!