Dimineata de azi nu se anunta cu nimic mai speciala decat cea de ieri sau cea de alaltaieri. Am ajuns la munca, m-am pus pe scaun am sorbit din ceai si m-a ros o foame mica. M-am ridicat, mi-am indreptat pasii spre buticurile din curte si dus am fost. Am analizat oferta si am ales chipsuri cu sare si...pufarini.
In copilarie devoram tone de astfel de cereale mici, dulci si aromate. Eram innebunit dupa ele si bagam cu pumnul in gura. Cand ma plictiseam varsam direct cu punga pe gat. Ce sa mai nebunie curata...
Azi am luat primul pumn si am inceput sa mestec...m-au izbit arome multe...arome care imi aduceau aminte de copilarie, de inocenta, de lipsa grijilor sau a obligatiilor, de nevoia de a te inconjura de prieteni si de dorinta de a mai ramane macar 10 minute afara cand erai chemat in casa, de orele petrecute in aer liber si de lucrurile banale care atunci iti pareau capete de lume sau adevarate comori...
Al doilea pumn de pufarini mi-a adus aminte de casa unde am copilarit...ma rog...apartamentul unde am copilarit. Strada Brezoianu 57-59, scara 3, etaj 2...bot in bot cu parcul Cismigiu. Orele petrecute jucandu-ma in nisip, facand castele...orele petrecute dand la peste cu un bat rupt din boscheti, cu ata de cusut si ac cu gamalie...anii petrecuti plimbandu-ma si alergand prin parc...
Si tot asa, punga se goleste, amintirile vin navala si cheful meu de munca scade...in schimb ma cuprinde un chef nebun sa fug, sa ma rup de tot si de toate si sa ma joc.
Reprim aceste iesiri daunatoare si ma ridic de pe scaun sa plec la munca...ceaiul s-a terminat, punga de pufarini zace aruncata in cosul de gunoi...ziua de munca incepe...
O sa ma multumesc cu o ora jumate de dans diseara si cu compania oamenilor dragi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu