Drame si panici...

Fara sa vreau remarc un val de drame si de panici in jurul meu... Fiecare are cel putin una... evident ca unii au cu gramada...
Drama ca nu au bani, drama ca nu li se impartaseste dragostea, drama ca el/ea a fost la film cu alt/a el/ea, panica pt ca nu o/il suna, panica pt ca il/o suna prea des...si tot asa, intelegeti voi. Daca nu intelegeti aruncati un ochi in jurul vostru si inauntrul vostru si o sa vedeti exact la ce ma refer. Daca tot nu vedeti, ori va pacaliti singuri ori sunteti "speciali" ca si mine.
Eu nu consider ca am cine stie ce panici sau drame... Ok, apa de la dus e maro, blugii preferati mi s-au rupt si i-am aruncat, nu primesc raspuns la sms-uri, maine incep munca... fleacuri... mai nimic...
Si stau si ma intreb: oare sunt insensibil sau sunt norocos?!?

Gand trist la miez de noapte...

Oare e ok sa te bucuri cand cineva moare? Dar nu sa te bucuri cu rautate. Sa te bucuri ca moartea i-a adus linistea. Sa te bucuri ca in sfarsit agonia prin care trecea persoana respectiva de cateva luni incoace a luat sfarsit. Sa te bucuri ca el, cel ce a plecat de printre noi probabil s-a bucurat.
E greu sa stii ca nu o sa mai vezi niciodata un om decat atunci cand inchizi ochii si te gandesti la el, dar cred ca e si mai greu sa privesti cum un om vesel si activ devine pe zi ce trece o leguma anosta care nu mai are nici macar puterea sa schiteze un zambet.
Eu unul m-as bucura sa nu ajung asa. As vrea sa mor brusc fara sa ma chinui. sa imi aduc aminte in clipa mortii de tot ce a fost frumos in viata mea, de toate momentele bune, de toti oamenii pe care i-am iubit si care m-au iubit. Sa nu iau cu mine rautatile, suferintele sau lacrimile...sa mor fericit cu zambetul pe buze.
Sa nu fiu ingropat ca sa nu aiba lumea unde sa vina sa planga un cadavru putrezit, un pumn de oase. Vreau sa fiu ars si da, desi e foarte siropos si de telenovela, vreau sa fiu imprastiat de pe un varf de munte. Sa va miscati fundurile pana acolo sus daca vreti sa vb cu mine. Macar faceti niste miscare. Desi sunt convins ca o sa urcati pana acolo, o sa va uitati la peisaj, o sa gafaiti de trei ori si o sa ma injurati de patru ori ca v-am tarat pana acolo si o sa uitati din cauza efortului tot ce vroiati sa imi spuneti.
Imi pare rau ca a murit dar ma bucur ca nu se mai chinuie...si sa ajung in Iad daca e gandire nasoala asta. R.I.P. Punct

Plai de foaie, de capra, de berbec, de pomina...

Berbecul, nascut din lut la inceputul blogului s-a pomenit la munte. Nu stia prea clar unde merge dar nici nu conta prea mult...stia ca merge la munte si asta ii era de ajuns.

Drum oarecum lung, devenit anevoios in intortochiatul Zarnesti care te prinde in mrejele lui si daca nu te invarti de trei ori in jurul lui scuipand des in san de necaz nu reusesti sa scapi, drum forestier cu padure si fara dar cu nelipsita luna care il conducea voiasa de pe cerul instelat, cabana incuiata si descuiata de un Tarzan autohton, promisiunea de ceva lumina artificiala in miez de noapte si niste apa calda...ce sa mai, un inceput care promite...

Berbecul a fost fascinat de frumusetile locului si de suisul pe munte, de intalnirea cu suratele oi si cu apropiatele capre desi in repetate randuri la vederea acestora a strigat dupa arc...de, berbecul stie sa supravietuiasca in salbaticie si sa faca rost de hrana, el fiind un cunoscut predator cu facultate de sport la activ.

Au trecut zilele, cu jucat de "bolei", cu chitara si vodca, cu rapa de inceput si de sfarsit, cu carti de colorat cu cai si dinozauri, cu vrute si cu nevrute...

Dar tot ar mai vrea sa mai treaca zile dinacestea si sa nu se termine concediul...si sa nu se termine nici banii...si nici concediul...si nici banii...si tot asa...

Greierele si furnica...

-Fugi la munte... iei doi-trei prieteni dupa tine si te pierzi pe o pajiste in padure cateva ore... sa nu fiti decat voi si natura...
- Suna bine...continua te rog...
- Iarba, copaci, eventual un paraias sa iti susure in ureche, soarele sa arunce umbre jucause printre frunze care se desprind si cad intamplator in parul tau...
- Nu te opri...
- Sa te gadile o furnica ce escaladeaza grabita piciorul tau in drum spre musuroiul ei de la marginea poianei... sa iti scufunzi mainile incalzite de soare in apa rece a paraului mai sus mentionat si sa arunci stropi mari in jurul tau, sa racoresti toata poiana si o data cu ea si pe tine
sa nu va stie nimeni , sa uitati de toti si de toate, sa fiti doar voi in linistea naturii, fiecare cu copacul lui, cu soarele, cu frunzele si cu furnicile lui grabite...
- De vis, ce sa zic...
- Si sa adormi pe iarba de un verde curat in timp ce o pasare isi canta linistita repertoriul pe o creanga undeva deasupra ta...si sa visezi toti oamenii dragi tie...cei din poiana, cei din afara ei...cei care ii ai aproape, cei pe care i-ai uitat, cei care au plecat de langa tine sau de printre noi...pe toti sa ii visezi si sa te bucuri...si sa te trezeasca taraitul ca de alarma ai unui greiere ratacit prin iarba deasa de langa capul tau...sa deschizi ochii, sa te intinzi si sa privesti cerul plin de stele, caci da, cat ai dormit s-a innoptat...sa intinzi cortul la lumina lanternei, sa faci un foc pe care sa perpeliti cateva bucati de carne si niste ciuperci proaspete, sa mancati in liniste si sa rupeti apoi tacerea cu cantece de munte cantate la chitara uitata in prbagaj de prea multe saptamani...
- Da, chitara cu praf pe ea...
- Si sa rasune padurea de vocile voastre vesele si sa se adune veveritele si castorii si lemurii si ursii, si de ce nu si parsii sa va asculte uimiti... si apoi multumindu-le pentru prezenta sa va retrageti in corturi pana dimineata cand dupa micul dejun si o balaceala in apa inghetata a paraului sa va luati la revedere de la padure si de la vietuitoarele lor si sa va imbarcati in masinile voastre indreptandu-va spre casa...
- E frumos si acasa, dar nu se compara cu muntele...
- A, am uitat...o furnica, probabil mai putin grabita s-a ratacit pe bluza ta...e cu tine in masina si priveste disperata pe geam, de pe umarul tau, cum se indeparteaza de musuroiul ei, de poaina ei, de padurea si muntele ei... Ai grija de ea si du-o inapoi la casa ei...
Acum ai motiv sa te intorci...
- Cu siguranta ma voi intoarce... si de data asta te iau cu mine... pe restul ii las acasa...

La mare...cum ziceam...

Da, da, da...stiu ca trebuia sa scriu de mult si ca a curs prea multa apa pe Dunare de cand am fost eu la mare, dar asta e...ofticati-va.
Azi va scriu.
Evident a fost fain. Salsa pe terasa langa mare, concert raggae, rasarit pe plaja in drum spre cort, baie in mare, poze faine, balaceala in piscina etc.

Marea ma cheama la ea...

Si eu baiat educat...ma duc... :D
Ca tot am cort acum, ma duc sa vad cum e sa stai pe plaja...sau nu...depinde cum e campingul...
Oricum ideea e ca plec la mare si tot cu cortul. Revin cu postare cand ma intorc de acolo.
Marea, scoicile, valurile, strigatul pescarusilor, vuietul vantului, radiatiile solare, mirosul de piele arsa...toate ma asteapta, toate ma cheama...

P.S. - nu m-am priceput prea bine sa pun pozele :))

Am cortul meu...drum bun!

Da, mi-am cumparat cort. Si am plecat...
Am ajuns la Cheile Rasnoavei si am campat undeva intr-o poienita. Pe la orele 21. Si ce amuzant e sa montezi un cort nou pe care nu l-ai mai montat pana acum la lumina lanternei in timp ce cu un ochi esti pe instructiuni. Radeti cat vreti...dar eu nu am mai fost cu cortul decat o data acum multi ani.
Am campat deci, si dupa un gratar copios a venit timpul pt somn. Bestiile salbatice roiau in jurul nostru dar numai o vulpe a indraznit sa se spropie si sa ne perturbe somnul rontaind cipsurile ramase langa foc. Curajoasa vulpe. Sa manance cipsuri cu e-uri la ora 12 noaptea...habar nu are cat trebuie sa alerge sa dea jos burta dupa ele...
Si a venit dimineata cu roua si cu alergare in padure dupa lemne. Si a venit si restul trupei cu niste nori negrii dupa ei...nori care dupa negocieri de vreo juma de ora ne-au convins ca e in interesul nostru sa strangem corturile si sa ne indreptam spre o pensiune pe langa Bran...
Geniala pensiunea...cu o curte mare, cu deal si vale, cu copaci multi, cu visini si ciresi cu fructe...cu blanita de miel pe care sa cobori din pat...cu cate si mai cate... E, si acolo a plouat! A plouat de la 12 cand am ajuns pana la 16 a doua zi cand am plecat...si atunci a stat...si ne-am indreptat tristi spre Bucuresti dar cu promisiuni de a reveni.
Pentru exemplificare o sa pun si niste poze...sper sa ma pricep :P