Cum am incalcat eu cele 10 porunci sau de ce voi arde in Iad...

1.	Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Nu recunosc ca as avea vre-un dumnezeu...deci m-am ars...
2.	Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor. In copilarie...cand aream mic si prost, ma duceam la biserica si ma rugam la poze cu "sfinti" si la o reprezentare sadica a "mantuitorului" rastignit pe cruce.... daca nici asta nu e chip cioplit...nu stiu ce e...
3.	Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Oho....cate bancuri am zis pe tema Doamne-Doamne si cu Hesus....Sahara nu e de ajuns
4.	Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste. Sincer nu am stiut niciodata cand e ziua Domnului...nu ne cunoastem asa de bine...nici il lista de FB nu il am...plus ca nu m-a invitat niciodata la ziua lui...Iar daca se refera la ziua lui de odihna...duminica...spal, gatesc, fac curatenie...ce sa mai munca la greu...
5.	Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. Hai ma lasi...cine nu si-a injurat parintii la nervi (in gand zic) si cine nu a gandit de rau de ei macar o data...
6.	Sa nu ucizi. Tinand cont ca nu s-a specificat ce sa nu ucizi deduc ca e vorba despre toate fiintele creatie personala a domnului... Gandaci, tantari, paienjeni...simtiti o caldura...
7.	Sa nu fii desfranat. (asta e o varianta mai recenta a sa nu preacurvesti, cred ca s-a prins si biserica de interpretabilitatea poruncii initiale) Are rost sa mai comentez aici....se stie...fara numar...
8.	Sa nu furi. Am facut-o si pe asta...fie ca am furat pepeni de pe taraba sau guma de mestecat cand eram mic...sau inimi si sarutari cand am crescut...de furat am tot furat...
9.	Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau. Guilty...da, trebuie sa recunosc ca am comis-o si aici...imi amintesc cel putin o ocazie din copilarie....si cine zice ca micutii sunt puri? Daca de mic eram asa "pur"...
10.	Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau. Am poftit la banii, la casa, la masina, la femeia.....altuia...si mi se intampla zilnic sa poftesc la ceva ce e al meu... Deci iata...analizati-va...eu merg in Iad...voi? Am o banuiala...cya there :))

Pufarini dulci cu aroma de copilarie...

Dimineata de azi nu se anunta cu nimic mai speciala decat cea de ieri sau cea de alaltaieri. Am ajuns la munca, m-am pus pe scaun am sorbit din ceai si m-a ros o foame mica. M-am ridicat, mi-am indreptat pasii spre buticurile din curte si dus am fost. Am analizat oferta si am ales chipsuri cu sare si...pufarini.
In copilarie devoram tone de astfel de cereale mici, dulci si aromate. Eram innebunit dupa ele si bagam cu pumnul in gura. Cand ma plictiseam varsam direct cu punga pe gat. Ce sa mai nebunie curata...
Azi am luat primul pumn si am inceput sa mestec...m-au izbit arome multe...arome care imi aduceau aminte de copilarie, de inocenta, de lipsa grijilor sau a obligatiilor, de nevoia de a te inconjura de prieteni si de dorinta de a mai ramane macar 10 minute afara cand erai chemat in casa, de orele petrecute in aer liber si de lucrurile banale care atunci iti pareau capete de lume sau adevarate comori...
Al doilea pumn de pufarini mi-a adus aminte de casa unde am copilarit...ma rog...apartamentul unde am copilarit. Strada Brezoianu 57-59, scara 3, etaj 2...bot in bot cu parcul Cismigiu. Orele petrecute jucandu-ma in nisip, facand castele...orele petrecute dand la peste cu un bat rupt din boscheti, cu ata de cusut si ac cu gamalie...anii petrecuti plimbandu-ma si alergand prin parc...
Si tot asa, punga se goleste, amintirile vin navala si cheful meu de munca scade...in schimb ma cuprinde un chef nebun sa fug, sa ma rup de tot si de toate si sa ma joc.
Reprim aceste iesiri daunatoare si ma ridic de pe scaun sa plec la munca...ceaiul s-a terminat, punga de pufarini zace aruncata in cosul de gunoi...ziua de munca incepe...
O sa ma multumesc cu o ora jumate de dans diseara si cu compania oamenilor dragi...