O ceata deasa, alba si laptoasa
Se-amesteca in negrul slut al noptii
Si se transforma-n panza de matase
In giulgiu ce-nconjoara mortii.
Iar mortii vii pasesc prin faldurile sale
Mergand grabiti spre case gri si goale,
Spre vieti ce nu le apartin, imprumutate
Spre frati, surori, barbati, copii, consoarte.
Si ceata cade grea pe umeri cocarjiti de griji,
Pe frunti ridate prematur de viata
Lovind in ochii rosii de nesomn si plans
Zapada devenind in suflete de gheata.
Dar iata iese soarele din nori
Si ceata moarta este spulberata
Oameni tacuti prind a vorbi sonor
Cei tristi mimeaza zambete trucate
Dar soarele nu poposeste mult in viata lor
Si norii se intorc tunand si fulgerand
Caci prea putini mai stapanesc arta zambirii
Si cei ce-o stiu o uita prea curand
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
realitate... ouch!
RăspundețiȘtergere