Niciodata nu am apreciat spiritul de turma. Niciodata nu am suportat scuzele de genul "pai toata lumea face asa", niciodata nu am inteles generalizarea.
Toti ne-am intalnit in viata cu situatii in care ne-am folosit de faptul ca si altii au facut aceiasi greseala pentu a diminua importanta faptelor noastre gresite:
- De ce ai aruncat pachetul gol de tigari pe jos?
- Tu nu te uiti ce jeg e pe strada? De mine te-aiu gasit sa te iei?
- De ce fumezi?
- Pai toti fumeaza la mine in birou...
- De ce mergi in Bamboo?
- Eee, toata lumea care e cineva merge acolo...
- Ce note ai luat azi?
- Un 4, dar jumatate de clasa a luat 3...
Aceasta scuza a iesit din gura mea cand eram in generala, iar mama mi-a dat un raspuns pe care il port cu mine de atunci:"Nu ma intereseaza ce note au luat ceilalti. Eu pe tine te-am intrebat." Pe moment nu mi-am dat seama ce insemna asta, dar cu timpul am realizat. In viata trebuie sa iti vezi de drumul tau, sa iei deciziile tale si sa inveti sa traiesti cu ele. Sa ti le asumi.Sa traiesti ca individ in grup dar sa ai personalitatea ta. Sa gandesti si sa faci ce vrei tu fara a urma orbeste alte persoane. Sa nu faci lucrurile doar pentru ca asa se fac chiar daca tu nu crezi in ele. Sa iti explici actiunile prin prismele tale si prin seturile tale de valori.
Azi, la intrebarea mamei mele as raspunde: "Pentru ca nu am invatat..."
Din pacate putini au invatat lectia asta. Putini isi asuma...multi viermuiesc...
Noroc ca noi suntem noi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
noroc...
RăspundețiȘtergere