Vise...taica, vise...

Visam relatii care sa dureze, visam relatii perfecte cu oameni perfecti, visam...
Si ne trezim uneori ca visele noastre nu coincid cu cele ale celui de langa si ca de multe ori suntem prea preocupati de visele noastre pentru a ne mai uita fie si fugar prin ograda de vise a celuilalt...
Si avem prostul obicei ca din cand in cand sa ii ranim pe ceilalti pentru ca ne concentram pe visele noastre...sau pe lipsa lor...
Si nu vorbesc la plural ca sa ascund o discutie personala care e strict legata de mine. Vorbesc la plural pentru ca toti ranim. La un moment dat in viata tori am facut pe cineva sa sufere, poate pe cineva pe care am iubit, poate pe cineva care ne-a iubit, poate pe cineva pe care nici nu l-am cunoscut sau nu am vrut sa il cunoastem. Toti ranim.
Problema e ca nu toti vedem asta. Ne grabim sa ii judecam pe cei care ne-au ranit fara sa ne uitam un pic la ce am facut sau ce facem noi. Nu ne intereseaza daca cineva a fost ranit atata timp cat situatia e in avantajul nostru. Nu ne intereseaza daca de exeplu un tip care s-a despartit de prietena s-a culcat a doua zi cu alta, sau daca cineva are mai multe relatii in paralel, sau daca cineva s-a saturat sa fie pe locul doi intr-o relatie. Nu ne intereseaza decat daca suntem noi in cauza.
Sau poate ca exagerez, ne mai si intereseaza... Dar mai mult ne intereseaza persoana noastra...sa ne fie noua bine...
Si nu ma intelegeti gresit, e normal sa fie asa. Fara gradul asta de egoism sentimental pe care tind sa il aiba oamenii, nu am face fata vietii. Daca fiecare durere a celui de langa noi am prelua-o ca fiind a noastra si daca fiecare nemultumire ar deveni una colectiva, am innebuni.
Nu zic ca e ok sa ranesti sau sa faci oamenii sa sufere, mai ales pe cei la care ai pretentia ca ii iubesti sau ca tii la ei, dar zic ca e bine sa stii cand sa iti vezi de viata ta. Din cand in cand trebuie sa faci ce simti ca e bine pentru tine...
Enjoy love while it lasts and don't mourn it when is gone...