Miracolul transformaii

Rup foite de aur de pe al tau chip,
Si le transform in raze lungi de soare.
Ignor tacut al lunii asfintit,
Si ma-nfior cand tu rasari din mare.

Culeg lacrimi de fericire din ai tai ochi,
Si le arunc ca roua-n iarba diminetii.
Pasesc descult sperand sa nu deochi,
Racoarea zorilor si frumusetea vietii.

Rapesc gropitele de obrajii tai voiosi,
Si le transform in vai in mijloc de campie,
Le-mpodobesc cu flori de margarit si ghiocei sfiosi
Pe care le stropesc cu dor si apa vie.

Aleg din toate visele pe cele mai frumoase,
Si mut si mari si munti sa ti le implinesc.
Si-l rog pe Dumnezeu ca sa ma lase,
Cu nori, pe cer, sa-ti scriu cat te iubesc.