Ferestre larg deschise ce dau spre nicaieri...

Mi se intampla uneori sa ma gandesc in mintea mea la diverse lucruri fara noima...si asta des...
Dar uneori mi se intampla sa ma gandesc si la chestii serioase, cum ar fi nemurirea sufletului, incalzirea globala sau starea economica a Romaniei, si atunci ma ia o lehamite si o durere de cap pentru ca imi dau seama ca oricat m-as gandi si oricat m-as strofoca eu in capul meu nu o sa gasesc o solutie.
Si asta...pentru ca sunt prea mic pentru astfel de dileme. Bine, o sa imi ziceti, dar daca refuzi sa te gandesti la ele, tot nu vor disparea. Vor fi acolo in continuare si vor bantui lumea, iar daca tu incerci sa le ignori, si altii incearca sa le ignore, situatia se va inrautatii... Da, probabil ca aveti dreptate. Dar dupa cum zicea un nene pe care l-am cunoscut relativ recent, pentru asta platim taxe... Sa nu ne batem noi capul cu probleme de genul. Oricum sunt convins ca nu o sa vin eu cu o solutie pt criza economica sau pentru incalzirea globala, asa ca mi-as arde neuroni degeaba...
Si gandurile astea sunt asa...ca niste ferestre... Unele mai deschise, altele intredeschise iar altele batute in cuie... Si unele dau spre gradini pline de flori, sau spre strazi aglomerate, altele spre pajisti verzi sau spre restaurante cu forfota si fum, iar altele pur si simplu nu dau spre nimic...
Si atunci ma intorc la gandurile mele efemere, presarate cu diverse copilarisme si lucruri frumoase, intr-o lume care nu se vrea perfecta dar se vrea pe sufletul meu...