Drum cu diligenta...

Si eu ca tot omu trebuie sa am un post despre mersul cu metroul...altfel nu ar fi blog...
Stateam de dimineata pe scaunul meu, evident in metrou, (pentru ca la ora la care plec eu la munca nu e asa de aglomeratie si eu sprintar cum sunt prind loc) si ma uitam la lumea din jur.
Si ma gandeam cum ar fi daca am fi cu multi ani in urma...sa zicem...intr-o diligenta...
O doamna ar citi intr-un colt o carticica de rugaciuni si din cand in si-ar mai face niste cruci si ar rosti o rugaciune din varful buzelor. Pe locurile de langa ea ar sta doi tineri, colegi de servici (da, lucreaza la gater...ce-mi place cuvantul asta...gater, are el ceva ...pare interesant sa lucrezi acolo), carora le-ar cadea ochii in gura de somn si care ar da orice pe o cafea data in clocot de trei ori pe vatra. Langa mine ar fi o tanara invatatoare venita de la oras si care acum se duce sa predea bunele maniere intr-un orasel mai retras de munte. Iar langa ea pe ultimul loc ramas liber ar sta un lunatec...n-are el treaba cat e ceasul...n-are treaba cu munca sau cu orice altceva...e si el in lumea lui.
Si asa am stat de dimineata si am impartit tot vagonul in diligente... Cate sase, cate sase...nu va inghesuiti e loc pentru toata lumea... Doamna cu palarie ce va bagati in fata? Va vine si dvs randul...un pic de rabdare...se poate?
Si erau toti asa de simpatici in diligentele lor, uniti de dorinta de a ajunge undeva,,,cu carticelele lor de rugaciuni, cu sudoku si compact...si cu gandurile lor...si eu cu ale mele...
dar uite ca am ajuns la Piata Sudului si trebuie sa cobor din diligenta mea si sa ma duc resemnat la munca. Imi iau un adio virtual de la partenerii mei de drum si privesc cum prin ropotul cailor si scrasnitul rotilor se ridica valatuci de praf gros...