Numai maine nu-i poimaine...

Ma trezesc dimineata si zambesc...esti langa mine si dormi atat de frumos...atat de frumoasa... Dupa ce toata noaptea ai vorbit in somn si ai visat ca te bati sau ca dansezi, acum esti linistita. Asta pana te sarut. Intinzi mainile si visurile ti se impletesc cu realitatea. Deschizi ochii, ma strangi la piept, ma saruti, imi spui ca ma iubesti si adormi instant la loc...dar nu imi dai drumul... Si nu as mai pleca. As suna la munca sa le zic ca imi dau demisia si ca nu mai vreau sa aud de nimeni si de nimic... sa raman pentru totdeauna in bratele tale...Macar de-ar fi asa de usor....zambesc la gandul acesta si ma desprind usor din bratele tale. Ma duc sa ma spal si incerc sa mananc ceva...dar nu mai am timp. Am zabovit ca de obicei pana in ultimul moment langa tine, dar nu imi pare rau.
Te sarut inca o data si inca o data imi doresc sa nu trebuiasca sa plec...macar de-ar fi asa de simplu...
Ca prin vis ajungi pana la usa si te pierzi somnoroasa in bratele mele. Te cert putin ca ai iesit iar in picioarele goale pe hol si ma duc sa chem liftul. Pana vine mai am timp sa te sarut de cateva ori... si totusi parca vine prea repede...
Plec si pe strada e frig. Ma gandesc numai la tine si la caldura casei tale. Ma gandesc sa nu ma mai duc la munca si sa ma intorc langa tine in pat. Macar de-ar fi asa de simplu...
Si ajung la munca si ma gandesc cum sa scap mai repede si sa plec...sa ajung cat mai repede inapoi in bratele tale...
Azi e miercuri...si numai maine nu e poimaine...si poimaine e vineri....ooo, Sfanta Vineri...
Si o sa pot dormi mai mult si o sa pot sa stau mai mult in bratele tale si o sa pot sa visez din nou ca esti a mea pe termen nelimitat...macar de-ar fi asa de simplu...
Dar acum nu am timp sa visez, trebuie sa ma apuc de munca.
Ma gandesc inca o data la tine, la faptul ca numai maine nu e poimaine...si plec...