Se spune ca ochii sunt poarta catre suflet...dar daca sufletul e gol...unde ne duc ochii?
Oare ne duc la ultimele sentimente ce au populat sufletul in cauza? Sau poate ne arata ce sentimente ar vrea posesorul sufletului sa ii incolteasca? Sau nu se mai vede nimic in ochi? E doar intuneric si tacere...
Si ce se intampla cand te uiti in ochii cuiva zi de zi, ora de ora, minut de minut si iti dai seama ca incet, incet, ochii par sa duca undeva... Daca iti dai seama ca ai reusit sa creezi ceva acolo unde era candva gol? Daca iti dai seama ca uitandu-te atata timp in acei ochi, imaginea ta s-a imprimat in ei?
Oare te vezi in ei fiindca esti mereu in fata lor sau o sa ramana imaginea ta acolo si dupa ce o sa te indepartezi... Oare o sa te revezi dupa o vreme cu ochii si o sa te regasesti in ei...oare poarta o sa mai duca la un suflet in care ai sadit ceva? Oare ce ai sadit va fi crescut in lipsa ta hraninduse cu amintiri si cu dor? Oare...oare
Oricum, poarta sau nu, ochii spun multe despre cineva si despre ce simte...
Si asa ma bucur cand iti vad ochii cum rad ca nu as mai vrea nimic...doar sa ma uit la ei, sa ma pierd in ei, si sa iti fie bine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...ca de la un suflet frumos la altul :)
RăspundețiȘtergerefrumos!
"Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã,
RăspundețiȘtergereSi mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te atinge.
Se pare cã ochii ti-ar fi zburat
Si se pare cã un sãrut si-ar pecetlui buzele.
Cum toate lucrurile sînt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvîntului melancolie.
Îmi placi cînd esti tãcutã si parcã esti îndepãrtatã
Si parcã te plîngi, fluture în soaptã.
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te ajunge.
Lasã-mã sã tac si eu cu tãcerea ta.
Lasã-mã sã-ti si vorbesc prin tãcerea ta
Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel.
Esti precum e noaptea, tãcutã si înstelatã
Tãcerea ta e stelarã, atît de îndepãrtatã si de simplã.
Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã.
Distantã si îndureratã ca si cînd ai fi murit.
Un cuvînt atunci, un zîmbet ajung.
Si sînt bucuros cã nu e adevãrat "