Geam inchis si noapte buna

Stau intins in pat si la un moment dat ma aud strigat. Ma uit de jur imprejur si nu imi dau seama cine ma striga...doar sunt singur acasa...
Ma duc la geam sa vad daca nu ma striga cineva din spatele blocului dar fix cand ajung in dreptul geamului, Matei coboara pe un fir in fata mea si imi zambeste. La dracu, imi zic in minte, am si uitat de el. Sincer credeam ca a murit tinand cont ca de mai bine de o saptamana nu i-am auzit vocea si nici nu l-am mai vazut prin coltul lui.
- Salut, zic. Pe unde ti-au umblat multitudinea de picioare?
- Pe ici pe colo...mai mult am stat. Am prins acum cateva zile o musca suculenta si mi-am facut de lucru cu ea. In prima instanta ma gandeam sa pun ceva deoparte pentru la iarna, dar am zis sa nu te deranjez, plus ca nu stiam cat loc era in congelator.
- Auzi, te-as mai tine de vorba, sincer, dar sunt obosit si incercam sa adorm.
- Auci, scuze, nu mi-am dat seama. Vroiam doar sa vad ce faci...
- Pai ce sa fac...cu munca si cam atat. Hai ca ma bag la somn. Ma bucur sa vad ca mai tra...ca esti bine...noapte buna
- Noapte buna si tie. Poti sa inchizi te rog geamul ca bate fix in panza mea si ma trage curentul la sale.
Geamul s-a inchis, eu m-am tarat pana in pat, matei a stins lumina si s-a tarat si el pana spre panza lui de baza...

Noi nu suntem ceilalti...noi suntem noi...

Niciodata nu am apreciat spiritul de turma. Niciodata nu am suportat scuzele de genul "pai toata lumea face asa", niciodata nu am inteles generalizarea.
Toti ne-am intalnit in viata cu situatii in care ne-am folosit de faptul ca si altii au facut aceiasi greseala pentu a diminua importanta faptelor noastre gresite:

- De ce ai aruncat pachetul gol de tigari pe jos?
- Tu nu te uiti ce jeg e pe strada? De mine te-aiu gasit sa te iei?

- De ce fumezi?
- Pai toti fumeaza la mine in birou...

- De ce mergi in Bamboo?
- Eee, toata lumea care e cineva merge acolo...

- Ce note ai luat azi?
- Un 4, dar jumatate de clasa a luat 3...

Aceasta scuza a iesit din gura mea cand eram in generala, iar mama mi-a dat un raspuns pe care il port cu mine de atunci:"Nu ma intereseaza ce note au luat ceilalti. Eu pe tine te-am intrebat." Pe moment nu mi-am dat seama ce insemna asta, dar cu timpul am realizat. In viata trebuie sa iti vezi de drumul tau, sa iei deciziile tale si sa inveti sa traiesti cu ele. Sa ti le asumi.Sa traiesti ca individ in grup dar sa ai personalitatea ta. Sa gandesti si sa faci ce vrei tu fara a urma orbeste alte persoane. Sa nu faci lucrurile doar pentru ca asa se fac chiar daca tu nu crezi in ele. Sa iti explici actiunile prin prismele tale si prin seturile tale de valori.
Azi, la intrebarea mamei mele as raspunde: "Pentru ca nu am invatat..."
Din pacate putini au invatat lectia asta. Putini isi asuma...multi viermuiesc...
Noroc ca noi suntem noi!

Flori de toamna

Inlantuit intr-un vals lent, siropos,

Dezlantuita pe muzica de tigani, de taraf,

Pierdut intr-un oras boem si frumos,

Gasita ca o carte necitita pe raft,

Zambind tamp si des,

Stand serioasa cu treaba,

Afisand un vadit interes,

Prea preocupata sa vada,

Dormind intr-un pat incomod, scartaind,

Stand treaza cu gandul la parc,

Asteptand sa apara sa o vada zambind,

Renuntand extenuata in pat,

Plecand resemnat, cu gandul la ea,

Venind inspre el prea tarziu,

Sperand sa-o mai vada o data candva,

Sa-i arate orasul pustiu.

De nada...

Fum alb

Se ridica din cosuri rosii

Tocite de vant

Zapada batuta

Se-asterne pe suflet, pe trup,

Pe pamant

Caldura din soba

Incalzeste peretii gri si grei

Dar inima-i sloi

Gheata o sparge

Doar zambetrul ei cu gropite

Si umerii goi

Poftim in casa...

Am fost la munte. La Sohodol, undeva langa Bran. Genial. Dar m-am intors.
Si nu mare mi-a fost surpriza cand in coltul usii, atarnat intr-o panza proaspat tesuta dormea sforaind usor Matei. Norocul lui ca vecinii mei de apartament au fost la un botez si nu l-au deranjat sau si mai rau...ca nu l-au omorat. I-am scuturat usor plasa si l-am privit cum sare din somn cu ochi flamanzi sperand la o musculita naiva si suculenta ce s-a aventurat in capcana intinsa de el. Cand a dat cu ochii de mine, l-a pufnit rasul si a sarit sa ma stranga in brate ca pe un prieten de mult pierdut. I-am simtit ochii cum s-au umplut de lacrimi si cu glas tremurand mi-a zis:
"Nu credeam sa te mai vad. A trecut parca o eternitate de cand am plecat din Mamaia...si sincer nu eram convins ca am retinut bine adresa... M-am dus ce-i drept intai la scara A, dar n-am vazut numele tau pe nici o cutie postala asa ca am venit aici"
L-am poftit in casa si i-am aratat unde poate sa isi intinda plasa. In coltul camerei...langa fereastra. Acum imi mai ridic privirea din monitor si ma uit la el cum munceste de zor. Picaturi fine de transpiratie ii brazdeaza fruntea fara riduri. Se vede ca e fericit cu noua lui casa, chiar si temporara...zambeste...

Autostrada lui Matei

Iar m-a sunat Matei. Era pe autostrada. Oprise la un refugiu sa isi faca nevoile si a gasit niiste canepa salbatica pe marginea drumului. Nu s-a putut abtine si a rulat cu piciorusele tremurande un joint. A tras adanc in piept aerul innecacios cu gust amarui mentolat de ganja si si-a dat capul pe spate. Cerul a devenit deodata mai albastru si fara sa isi poate explica fenomenul, vedea si stele. A stat asa cam jumatate de ora si a tras fum dupa fum pana cand tigara a inceput sa ii arda buzele. A aruncat-o intr-o baltoaca de benzina care s-a aprins instant si s-a ridicat in picioare. Din fericire nimeni nu a fost ranit, balta de benzina fiind izolata de orice obiect sau fiinta ce ar fi putut fi lezata.
Sa indreptat apoi spre autostrada spre a-si continua drumul si de undeva de pe drum a decis sa ma sune (voi reda doar replicile lui Matei, ale mele fiind irelevante):
"Heeei, ce faci omule?"
"Uite eu sunt pe autostrada."
"Sunt la Fetesti... pe autostrada, da"
"Coaie, sunt praf. Am tras cel mai tare joint din viata mea."
"Am alergat pe autostrada cu 2 kilometrii la ora dar puteam jura ca am 200. Sunt regele soselelor. Nimic nu imi sta in cale. Am depasit un Porche si un Q4 si mi-am vazut de drum. Nu am oprit nici la bariera...le-am dat muie din zbor"
"E cacat, sa plateasca altii taxa de pod...eu le-am dat la bot...la cap de pod...sa te sparg la bot...hahaha...tare melodia"
"Hai ca raman fara credit. Ma intorc la drum ca se innopteaza si nu am vesta reflectorizanta la mine"
"Pa coaie, te pup...fumeaza si tu ceva nu mai fi asa de incordat"

Alo, Matei la telefon...

Matei, paianjenul de care va povesteam acum putina vreme, mi-a dat un telefon azi. Cica s-a nasolit vremea la mare si au strans aia sezlongul unde isi tesuse el panza. Plus ca din cauza crizei economice, din ce in ce mai putine musculite aleg sa mearga la mare. Asa ca s-a gandit el sa o ia pash pash spre capitala ca cica aici alearga cainii cu purici pe ei si cu muste sub coada si fiind orasul mare gaseste el ceva de lucru. Problema lui mare este unde sa stea...a auzit de la un prieten care e de cateva luni deja in Bucuresti ca sunt cam mari chiriile si ca pomii cei mai buni din parcuri(pe unde se plimba musculitele alea mai plinute si mai apetisante) sunt deja ocupati de mafiotii din zona. Mafiotii paianjeni evident.
Asa ca m-a rugat pe mine daca nu pot sa il ajut si sa il gazduiesc pe balcon cateva zile pana isi gaseste ceva. Ce era sa ii zic?!? NU! Nu se face...totusi am baut o bere la mare impreuna...ma rog, el s-a balacit in ce i-am pus eu in capac...dar oricum...o bere ramane o bere.
O sa dureze ceva pana o sa ajunga pentru ca el fiind paianjen nu are masina si o ia pe jos, dar sper sa nu aiba nici un accident pe autostrada soarelui si in cateva zile sa va mai povestesc ce face si cum a fost drumul.
Matei a plecat...Matei vine...