Pot sa aman revelionul?

Pot sa il aman pana te intorci tu in Bucuresti? Sau si mai bine pana mi se intoarce sora in Romania?
Oricum nu e revelion pentru nici unul din noi. Noi cu sufletele noastre impartite...
Daca ar fi dupa mine (sub influenta momentului) as desfinta toate sarbatorile de genul: Craciun, Revelion, Paste, Valentine's Day (pe care oricum nu o serbez din principiu. aviz amatoarelor)...
Nu e corect sa faci unii oameni sa se simta prost cu sarbatori din astea. De ce sa fi obligat sa te duci sa scoializezi cu niste oameni cu care nu ai chef sa fi, doar pt ca prietenii tai buni nu sunt disponibili in ziua respectiva. Fiecare sa isi petreaca sarbatorile cand vrea.
Imi sun sora, iubita, pumnul de prieteni buni si stabilim: - "Anul asta facem revelionul pe 12 mai. E ok pt toata lumea?" Nu se poate mutam in alta zi. Doar sa fim toti si sa ne fie bine.
Iar cu mancarea la fel. De ce de Craciun si de Revelion....aceiasi mancare mereu...sarmale, piftie, salata beuf... Plictisitor in fiecare an la fel... Craciunul meu e la Caru cu Bere. Acolo pap sarmale ca sunt bune...
Si inca ceva...popa... Trebuie el sa isi faca aparitia de sarbatori sa iti mai "sfinteasca" ceva in casa. E uite ca eu nu vreau casa sfintita. Eu o vreau asa murdara si plina de pacate cum se afla. Doar eu am murdarit-o pt ca asa e viata mea. Nu o sa ma prefac de cateva ori pe an ca sunt altul...ca sunt mai bun...ca sunt fara de pacat. Si in plus chiar nu caut iertarea divina. Cat timp pot trai eu cu mine asa cum sunt, ma declar multumit.
Probabil ca totusi voi merge la o petrecere unde ma voi simti sau nu bine dar nu va fi petrecere de revelion. Nu pentru mine.
Anul asta reneg Revelionul...

Foame de vise

Mainile mele te cauta noaptea prin pat si gandul imi alearga la tine in fiecare minut al zilei.
Dorm la fel ca atunci cand dormeam impreuna...aceiasi pozitie... pe o parte cu mana dreapta intinsa pe sub gatul tau si cea stanga peste tine...dorm la fel...imbratisand ceva...doar ca nu pe tine. Acum imbratisez perna si oaia... :) da, oaia de la tine... Poate pare stupid dar uneori ma trezesc ca o pup inainte sa adorm...dar te-as pupa pe tine...
Nu conteaza ca distanta dintre casa mea si casa ta e acieasi cu distanta care ne desparte acum. Acum nu pot veni la tine...si ma doare...
Dar ma hranesc din sms-uri si din vise si din putinele ocazii cand pot sa iti aud vocea fie si pentru cateva minute. Si incerc sa ma pacalesc ca imi e deajuns...dar stiu prea bine ca nu e... vreau sa fiu in bratele tale si sa ne uitam la bradul de craciun...vreau sa stam linistiti intinsi pe jos si sa ascultam colinde...vreau sa ne plimbam prin oras si sa ne inghete nasurile de frig...si sa nu ne pese, sa nu ne pese de nimic...
Dar uite ca din nou ma hranesc cu vise, pentru ca daca nu as face-o ar fi mult mai greu...
Si e unul din cele mai urate Craciunuri...si revelionul va fi la fel sau chiar mai rau...
Tu, iubita mea, esti intr-un loc in care deocamdata eu nu am ce cauta...sora mea e la mii de kilometri departare...si eu aici...
Dar o sa treaca si Craciunul, o sa treaca si revelionul si o sa va intoarceti si o sa fie totul ca inainte...
Dar pana atunci ma hranesc cu sms-uri si cu vise...

Verde scris cu verde...

Radem, glumim, plangem sau ne intristam... iubim...
Iubim si uneori trebuie sa ne separam de ce ne e drag, uneori ne e luat de langa noi ceea ce iubim, alteori suntem noi luati de langa acea persoana.
Si se apropie Craciunul... si a plecat toata lumea. Numai eu nu am plecat...nu fizic...
Am sufletul impartit intre Bucuresti, Izlaz si Caraibe... si e greu... si vine Craciunul...si biletul e in continuare verde...scris cu verde...
Si literele ma ard pe gat cand le rostesc si ochii se umplu de lacrimi si in gat mi se pune un nod...da, e clar...biletul e verde...
Si ma gandesc la tine, la ultima luna, la tot ce am facut...la cum a inceput...
Dans...senzual...si-o sarutare...mai multe...erotism...o garsoniera...sex...o ora de somn...un mic dejun...pa
Doua saptamani...nimic...
...Un semn...un raspuns...un vin fiert...negare...dragoste...
O luna...nedespartiti...imbratisati...iubiti...si un bilet verde scris cu verde...clar???
Asta a fost...frumos...placut...de neuitat...
Trei saptamani... Craciunul...Revelionul...agonie...depresie...lipsa...dor...durere...
Ganduri...poze...telefoane...blog...si un bilet verde...scris cu verde...Te iubesc!

Doi ochi caprui...

Se spune ca ochii sunt poarta catre suflet...dar daca sufletul e gol...unde ne duc ochii?
Oare ne duc la ultimele sentimente ce au populat sufletul in cauza? Sau poate ne arata ce sentimente ar vrea posesorul sufletului sa ii incolteasca? Sau nu se mai vede nimic in ochi? E doar intuneric si tacere...
Si ce se intampla cand te uiti in ochii cuiva zi de zi, ora de ora, minut de minut si iti dai seama ca incet, incet, ochii par sa duca undeva... Daca iti dai seama ca ai reusit sa creezi ceva acolo unde era candva gol? Daca iti dai seama ca uitandu-te atata timp in acei ochi, imaginea ta s-a imprimat in ei?
Oare te vezi in ei fiindca esti mereu in fata lor sau o sa ramana imaginea ta acolo si dupa ce o sa te indepartezi... Oare o sa te revezi dupa o vreme cu ochii si o sa te regasesti in ei...oare poarta o sa mai duca la un suflet in care ai sadit ceva? Oare ce ai sadit va fi crescut in lipsa ta hraninduse cu amintiri si cu dor? Oare...oare
Oricum, poarta sau nu, ochii spun multe despre cineva si despre ce simte...
Si asa ma bucur cand iti vad ochii cum rad ca nu as mai vrea nimic...doar sa ma uit la ei, sa ma pierd in ei, si sa iti fie bine...

Disputa famililiala

Ajungem obositi acasa pe la 12 noaptea si cand sa zicem ca ne putam bucura de liniste, incepe...

"Ce ti-am facut sa merit asta???" "AAAAAAAAAAAAAAAAAAA" "Lasa-ma!!!" (si nu era CD-ul cu El Negro) "Pai da, pentru tac'tu ai putut sa vopsesti peretii sa nu ii vada jegosi, dar pt mine nu!" si toate astea pe un ton asa de ridicat incat si vecinii din blocul de vis-a-vis stateau ciorchine la geam sa urmareasca show-ul.
La un moment dat ne batea gandul sa ne tragem niste scaune la geam si sa bagam popcorn-ul la microunde...dar nu vedeam nimic si rontaitul ne-ar fi obturat auzul.
Asa ca am stat cumintei si am ascultat...si lucrurile au escaladat: "CE TI_AM FACUT EU?" "DIN CAUZA TA BAG INTRUNA IN MINE..." "PAI CE IMI PASA CA BAGI IN TINE?" "PAI NU ITI PASA, DAR AM PUS 10 KILE PE MINE!!!" si ma intrebam...cum sa reprosezi intr-o cearta ca te-ai ingrasat...si ce alte reprosuri interesante ar mai fi... din cauza ta am cearcane dimineata... mi s-au lasat sanii de cat m-ai frecat... m-ai largit si acum ma lasi... etc etc
Si de s-ar fi oprit aici...dar nu... "Ahahahahahaaaaaaa" (criza de plans) "De ce ma tii de maini?" "Ca sa nu dai in mine" "Pai asa barbat esti tu?" ?!? de parca daca nu te lasi batut de o femeie isterica nu esti barbat ?!? "Nuuuuuuuuuu, lasa-ma, da-mi drumu" astea toate garnisite cu busituri si trantiri de obiecte contondente de te mirai cum nu se darama blocul...
Deci zau de nu imi vene sa ma duc la vecin si sa il rog sa o arunce naibi o data pe geam sau macar sa o bata bine ca sa taca naibii din gura. Si nu va ganditi ca sunt un suflet rau sau ca am ceva cu femeile...dimpotriva, chiar le iubesc...dar in astfel de momente...se cer masuri drastice...
Si ca sa fie tabloul complet nebuna s-a decis ca nu ii mai ajunge garsoniera comfort 2 si ca ar fi cazul sa iasa sa boceasca pe hol. Si ce mai bocea...se cutremura casa liftului de atatea bocete...
E, si cum la politie nu puteam suna pentru ca eram intr-o garsoniera inchiriata fara acte, spiritul civic (mai mult al prietenei mele decat al meu) m-a impins sa fac o incursiune la etajul inferior sa vad daca nu cumva e nevoie de o mana de ajutor. Sincer am iesit cu inima indoita din casa pentru ca ma asteptam sa se verse toata furia isterica a vecinei traumatizate asupra mea ca indraznesc sa le tulbur frumusete de discutie constructiva... Cat despre ajutor, eram dispus sa i-l ofer lui ca din toata cearta a reiesit clar ca el era in inferioritate...
Dar ce sa zic, cand sa pasesc pe ultima treapta, o vad stand la juma' de metru de usa deschisa a garsonierei, rosie la fata si plansa toata...si brusc se stinge lumina pe hol...un fior m-a trecut pe coloana, m-am lipit de perete si am cautat cu degete tremurande intrerupatorul. Am aprins lumina si m-am linistit cand am vazut-o ca era tot acolo... Brusc m-a invadat un sentiment de mila si regret, nu intrebasem fata daca prefera sa planga pe intuneric...poate se suparase ca i-am aprins lumina... dar ea nimic...parca nici nu eram acolo... Mi-a trecut prin minte sa o intreb ceva dragut..."Ti-e bine?" "Ai nevoie de ceva?" "Vrei sa vorbim despre problemele tale?" "Iti aduc o lama?"...dar m-am razgandit si am batut discret in retragere.
M-am asigurat ca am incuiat usa dupa mine si m-am bagat in pat...in sfarsit liniste...mi-am sarutat iubita linistindu-ma la gandul ca ea nu ar putea sa faca asa ceva siam adormit...

Stare de lipsa de chef

Uite ca ma preseaza timpul sa fac niste scrieri pentru munca...si sa dea dracu daca am chef...
Dar pe de alta parte, cand e vorba de munca voluntara in folosul comunitatii si mai ales work related, mereu ma ia asa un chef de a amana lucrurile.
Si le aman, si le aman si le tot aman pana nu mai am cand sa le aman...si in situatia asta ma aflu acum. Si iata ca un om constiincios ce ma aflu vreau sa ma apuc de munca...dar am lipsa de chef..asa ca scriu pe blog.
Si ma intreb daca toata lumea trece prin ce trec eu sau daca sunt eu defect... Dar mai mult ca sigur ca nu sunt si o sa fiti in asentimentul meu...cred
Deci, ce incerc sa fac acum este sa scriu ceva, poate poate imi vine cheful de scris. Poate degetele mele vor fi stimulate de tastele de la laptop si vor vrea mai mult. Poate ochiul se va obisnui cu albul paginii si va vrea sa se scalde si pe alte pagini albe. Poate mintea se va bucura de viteza cu care albul se umple de caractere mici si negre si va ravni sa mai creeze si sa mai debiteze lucruri pe care sa le pot lua cu mine la munca...
Poate ies din starea de lipsa de chef ce ma preseaza...

Vis de iarna...in miez de iarna

E iarna in caz ca nu stiati... E iarna dar nu pare...
Si vreau sa fie iarna. Sa fie zapada, sa fie frig, sa fie ger.
Sa stau cu tine in brate si sa nu simt frigul, dar el sa existe...
Sa ma muste de fata cand ies din casa...
Sa ma ninga in statia de autobuz cand ma indrept spre tine,
Sa bem un vin fiert si sa ne uitam pe fereastra cum ninge,
Sa te ajut sa alegi bradul si sa il impodobesti,
Sa fie atat de frig incat sa simt ace de gheata cum mi se infig in plamani,
Sa ne batem cu zapada in fata blocului,
Sa ascultam colinde si sa ne imaginam ca toata lumea e a noastra,
Sa iti vad bucuria cand deschizi cadourile de la "Mosu",
Sa te strang in brate si sa uit de frig...
Sa fie viscol si zapada multa...si timpul sa inghete....
Sa nu mai vina ziua de maine, sa nu ne mai despartim, sa nu mai fie nevoie sa uitam nimic...
Dar asta nu se poate...si parca nici nu vreau...
Da, "traieste clipa" suna foarte bine...dar sa nu traiesti doar aceiasi clipa...
Vreau sa traiesc fiecare clipa din viata si sa imi fie bine...sa fiu fericit si sa iubesc...
Dar acum vreau doar sa fie frig si zapada...sa fie iarna...sa vina Craciunul...sa vina "Mosul"...
Si sa treaca totul...si sa te intorci tu...