Numai maine nu-i poimaine...

Ma trezesc dimineata si zambesc...esti langa mine si dormi atat de frumos...atat de frumoasa... Dupa ce toata noaptea ai vorbit in somn si ai visat ca te bati sau ca dansezi, acum esti linistita. Asta pana te sarut. Intinzi mainile si visurile ti se impletesc cu realitatea. Deschizi ochii, ma strangi la piept, ma saruti, imi spui ca ma iubesti si adormi instant la loc...dar nu imi dai drumul... Si nu as mai pleca. As suna la munca sa le zic ca imi dau demisia si ca nu mai vreau sa aud de nimeni si de nimic... sa raman pentru totdeauna in bratele tale...Macar de-ar fi asa de usor....zambesc la gandul acesta si ma desprind usor din bratele tale. Ma duc sa ma spal si incerc sa mananc ceva...dar nu mai am timp. Am zabovit ca de obicei pana in ultimul moment langa tine, dar nu imi pare rau.
Te sarut inca o data si inca o data imi doresc sa nu trebuiasca sa plec...macar de-ar fi asa de simplu...
Ca prin vis ajungi pana la usa si te pierzi somnoroasa in bratele mele. Te cert putin ca ai iesit iar in picioarele goale pe hol si ma duc sa chem liftul. Pana vine mai am timp sa te sarut de cateva ori... si totusi parca vine prea repede...
Plec si pe strada e frig. Ma gandesc numai la tine si la caldura casei tale. Ma gandesc sa nu ma mai duc la munca si sa ma intorc langa tine in pat. Macar de-ar fi asa de simplu...
Si ajung la munca si ma gandesc cum sa scap mai repede si sa plec...sa ajung cat mai repede inapoi in bratele tale...
Azi e miercuri...si numai maine nu e poimaine...si poimaine e vineri....ooo, Sfanta Vineri...
Si o sa pot dormi mai mult si o sa pot sa stau mai mult in bratele tale si o sa pot sa visez din nou ca esti a mea pe termen nelimitat...macar de-ar fi asa de simplu...
Dar acum nu am timp sa visez, trebuie sa ma apuc de munca.
Ma gandesc inca o data la tine, la faptul ca numai maine nu e poimaine...si plec...

The cat on a slippery roof

Once upon a time, in the fair city of Bucharest there was a cat. A cat that wondered trough the city from roof to roof in search of females. From time to time he rested on one roof or another where he found a little love(r). He suffered at the first break-ups but then he become imune... He used to cry when he felt it is time to move on, but than he went dry... He used to hope he'll find the one for him, but soon gave up...
He wanted to see the good in other cats, but sooner or later he used to find out that there is evil in each one of them and that they are not flawless. If there had been only a few number of little flaws, the cat would ignore them an live on happy...but there were big ones... and the cat shivered in rage and in pain and jumped on another roof as far away as he could.
Now, another female cat is beckoning him from the street, she is calling his name in the middle of the night...and from her sleep she calls to him "I adore you, I adore you" and falls to sleep again...
But the cat is afraid to listen, he's afraid to be inlove again...because he knows the flash of pain that crosses his heart every time the things don't work out and has to move to yet another roof. And so, he clutches his claws on the rough surface of the roof and promises to himself that he would not let go.
The time passed fast, and something was growing inside him...something nice and good. But he knew there will be troulble if he let go. He knew that there was trouble with the female cat down below but as the time passed by, he cared less and lesser. He looked in the street and found that the female cat was still waiting down there...and felt his claws unclutch one by one...they were betraying him...or doing him a favor... And then there was none... The roof was slippery and steep... And then the slide...and the rush...and the thrill...and than the edge of the roof...and the fall...
But suddenly the cat opened his eyes and found himself floating in midair... The other cat was standing next to him smiling... But what about the fall? Why didn't he dropped? And than it hit him... he was indeed falling from the roof, but he wasn't falling to the ground, he was falling in love... and that maked him shiver...
He foud himself feeling a coktail of emotions...fear, joy, restleness, pain, affection, friendship, rage...and he knew he was in love...

Sertare care dor...

Incercam sa il cunoastem cat mai bine pe cel de langa noi si uneori asta doare. Cercetam cat mai adanc in trecutul si in sufletul celuilalt fara sa ne dam uneori seama ca umblam la niste sertare incuiate, pline de evenimente neplacute... si doare... Il doare pe cel care povesteste pentru ca rascoleste lucruri ce prefera sa fie uitate si il doare si pe cel ce a intrebat cand realizeaza ce durere a provocat "investigatia" lui...
Dar cu toate astea, ceea ce aflam ne ajuta de multe ori sa ii intelegem mai bine pe cei la care tinem si prin lucrul acesta isi capata o justificare. Justificat sau nu...tot doare...
Traim, ne bucuram si suferim...totul se inmagazineaza in noi in sertare si sertarase. Unele la vedere, unele mai ascunse si altele uitate sau alungate in cele mai intunecate colturi ale memoriei noastre. Lucruri care ne-au ranit sau care ne-au marcat negativ existenta...lucruri care dor...
Si din cand in cand trebuie sa umblam si la aceste sertare si sa ne aducem aminte de ce e in ele...pentru ca din cand in cand apare cineva care e interesat de noi, de tot ceea ce suntem si de tot ce am fost...si asta nu ca sa ne judece sau sa isi faca o parere despre noi ci pentru a ne intelege. Dar ca sa explici tot ce esti...mai si doare.
Oamenii sunt ca o problema...trebuie sa ai toate datele ca sa sti cum sa o abordezi.... Altfel risti sa ranesti mai mult prin ignoranta ta...si doare
Iubesti si doare, ranesti si doare, suferi si doare, plangi si doare, doare si doare...dar uneori apare cineva si ne face fericit...si atunci durerea trece...

Fericirea nu are nevoie de odihna...

Ati observat vreodata cata energie iti da fericirea? Ati observat ca atunci cand esti fericit timpul zboara? Ati observat cat de usor se rezolva totul cand esti fericit?......Daca nu...mare pacat...
Eu am observat! O saptamana -doua nopti in care am adormit la ora 6 dimineata si multe altele in care miezul noptii trecuse de mult...si nici un pic de oboseala...nici un pic de regret...
Nu mai vreau sa dorm daca somnul ma tine departe de tine. Vreau sa te tin in brate si sa savurez fiecare clipa petrecuta cu tine... Vreau sa te ascult pana tarziu in noapte si sa ma trezesc cat mai devreme cu vocea ta in urechi... Vreau sa te simt in toate felurile posibile si sa te am in toate felurile posibile...
Si fericirea nu cunoaste oboseala... Am adormit la 6 dimineata si m-am trezit la 6:45...si nu mi-e somn...ma gandesc la tine si orice dor de somn dispare... Si imi zambesti, si ma faci fericit, si nu mi-e somn...si pot sa o tin asa o viata intreaga...sau poate doar o clipa...pana la urma urmei timpul e relativ...
Dar fericirea nu doarme si daca ea nu doarme, eu de ce as face-o? REFUZ. Uite asa,,,nu vreau sa dorm. Oare o sa imi cedeze organismul? Oare o sa cad extenuat din picioare? Oare o sa mi se faca rau de oboseala? Oare imi pasa...
Si fericirea imi tine de foame si de sete... Ma hranesc cu fericirea pe care o citesc pe chipul tau cand ma vezi, cand ma ti de mana, cand ma saruti sau cand facem dragoste. Ma imbat cu fericirea mea, caci mi-a inundat sufletul si inima...si inima a pulsat fericirea in vene si acum fiecare artera, fiecare vena si fiecare capilar, oricat de neinsemnat si de mic e el, e invadata de fericirea de a te fi cunoscut si de a te fi avut aproape...
Dar fericirea vrea fericire si omul fericit vrea sa isi perpetueze fericirea la nesfarsit... Dar timpul e scurt si zilele trec...si zilele au doar 24 de ore...din care incerc sa dorm cat mai putin... Si ce noroc ca fericirea nu doarme...

Balans, balans...

Viata e plina de dileme si de intrebari...
Daca sa ma implic intr-o relatie sau nu, daca sa imi dau locul in autobuz unei babute obosite, daca sa ma despart sau nu de prietena, daca sa imi iau ceva de mancare pe drumul de intorcere de la munca sau daca sa astept sa ajung acasa poate imi vine cheful sa gatesc, daca sa incerc sa ajut pe cineva chiar daca nu stiu daca voi reusi sau sa ma fac ca nu vad nimic si sa trec indiferent mai departe...
Balans, balans...
Trebuie sa incercam cumva sa gasim un echilibru in viata... Sa gasim un drum pe care sa mergem fara a cadea in prea multa bunatate sau in rautate excesiva. Nu e bine sa fi prea bun si nu pentru ca ai fi luat de prost (desi de obicei asa se intampla) ci pentru ca de multe ori incercand sa fi cat mai bun cu cei din jur risti sa fi dezamagit cand vezi ca bunatatea nu iti este intoarsa... Iar rau nu trebuie sa va explic de ce nu e bine sa faci...
Balans, balans...
Toti incercam sa nu gresim sau cel putin sa ne mintim ca nu gresim si ca daca se intampla ceva rau in nici un caz nu e vina noastra. Cel mai usor e sa dai vina pe altcineva sau pe altceva...Evident in top sunt soarta, destinul si Dumnezeu...ca asa ti-a fost scris... bullshit
Nu ti-e scris nimic, nu s-a indeletnicit nimeni sa scrie cate un roman pentru fiecare muritor ordinar de pe Pamant. Cat timp ar fi necesar sa stea cineva sa scrie scenariul unei vieti? Aaaa, probabil o viata...sau mai mult... Ai facut cancer pulmonar (dupa ce ai fumat 40 de ani) dar nu e vina ta...asa a vrut Dumnezeu. Ai cazut din pom (ca te-a manacat in cur sa iei si ultimul mar de pe cea mai subtire creanga care s-a rupt sub greutatea ta) deci pomul e de vina...trebuie taiat. Ai cazut de pe cal (ca ai fost prost si nu ai prins bine saua)... e calul naravas...trebuie impuscat... Si tot asa...mai un ceas rau, mai o pisica neagra...
Balans...balans...
Baleam toata viata intre a pacatui si a nu pacatui...intre a face ce e corect si a nu face nimic...intre bine si rau...si incercam sa tinem scorul, sa cuantificam cumva binele pe care l-am facut ca sa stim ca la final iesim pe plus si poate poate prindem un loc in rai... Eu consider ca atata timp cat pot sa ma duc seara la culcare si sa adorm linistit e ok. Daca eu sunt impacat cu mine si cu ce am facut in ziua respectiva e ok... Oricum eu nu cred in Rai sau in Iad..si daca o sa am o surpriza si exista, prefer sa merg in Iad...ca in Rai o sa se dea spaga la intrare...
Balans, balans...hai, hai...mi-e din ce in ce mai clar ca nu o s-ajung in Rai...

O zi frumoasa, si alta si mai si...noaptea dintre ele nu mai zic...
Si inca o noapte si inca o dimineata. Ma trezesc dupa doar trei ore jumatate de somn, ma simt odihnit si gata sa incep o noua zi frumoasa.
Dormi...si nu vreau sa te trezesc...vreau doar sa stau si sa te privesc cat esti de linistita si de frumoasa. Daca te-as fi vazut doar dormind as fi putut sa jur ca tu esti singura persoana din lume care nu are nici o problema si pentru care viata e de un roz intens.
...dar stiu ca nu e asa...
Stiu cat suferi si cat ai suferit si cand te vad asa de frumoasa si de buna, nu mi se pare corect.
Dormi...si tot nu vreau sa te trezesc...ma uit la tine de mai bine de o ora si totusi nu ma satur sa te privesc.
Sunt gol in interior si nu pentru ca sunt superficial sau pentru ca sunt insensibil...pur si simplu nu mai am ce da...am dat tot si dat a fost. Nu vreau sa fiu nedrept asa ca nu cer nimic...poate doar sa nu tii la mine...sa nu te atasezi...
Dormi...si parca, parca as vrea sa te trezesti...sau nu, mai bine vin langa tine sa te simt in brate...sa iti simt corpul cald si pielea fina...sa iti simt inima cum bate si sa iti simt respiratia calda.
Imi dau seama ca m-ar durea sa te ranesc...pe tine chiar m-ar durea sa te ranesc...Si imi aduc aminte de ce mi-ai zis..."stai linistit, nu ma pot atasa. Nu pot simti nimic pentru nimeni acum" si ma mai linistesc.
Dormi...dar acum chiar vreau sa te trezesc...m-a lovit un dor nebun sa te sarut...sa te musc de ureche...sa iti mangaii sanii...sa fiu in tine...sa fiu cu tine...si sa nu ne pese de nimic decat de clipa...
Te-ai trezit, ziua mea deja e mai frumoasa...incerc sa pastrez in mine tot ce insemni...corpul cald alaturi de al meu...pielea fina sub mangaierea mainii mele...inima care bate mai repede decat de obicei...respiratia cald pe gatul meu...dar mai ales chipul tau... Ma bucur ca sunt langa tine si fara sa vreau in coltul unui gand vad un sambure de tristete...ma apropii si incep sa descos acel gand...
...desi e luni e 1 decembrie si nu ne-am dus la munca...maine insa e marti si trebuie sa muncim...trebuie sa plec de langa tine fara sa stiu cand o sa te mai pot tine in brate...si de aici tristetea...stiu ca nu e nimic intre noi decat...decat o nevoie reciproca de a avea pe cineva care sa ne lase sa fim cum vrem noi, sa fim liberi...fara intrebari, fara reprosuri, fara regrete, fara...sentimente
Te-ai trezit si trebuie sa plecam... de ce nu ai mai dormit?...de ce nu te-am lasat sa mai dormi?... de ce trebuie sa vina marti? Imi era asa de bine in bratele tale...dar vine marti...si trebuie sa muncim...
Si iarasi viata ma inpinge sa traiesc vazand si facand...

Vazand si facand...

Viata are talentul sa se joace cu noi... Ne ia si ne arunca in intamplari tumultoase atunci cand ne linistim, ne pune piedica atunci cand ceea ce ne inconjoara incepe sa se miste mai incet decat ne miscam noi...
Te aude cum strigi, cum te rogi, cum blestemi,
Te simte cum urasti cum iubesti cum te temi...
Si cu toate astea, ce face ea? Nimic din ce te-ai astepta si ce ai spera tu. Da, se joaca cu tine ca o pisica cu soarecele. Iti intinde o mana ca apoi sa iti dea un sut in fund.
Ce sa mai...nu mai ai timp sa visezi si sa iti dai seama ce vrei. Iei tot ce iti ofera si incerci sa dai cate ceva inapoi...
Si asa e si cel mai frumos...ce atatea planuri, ce atatea griji pentru ziua de maine sau pentru ce o sa zica lumea, ce atatea deziluzii sau vise spulberate?
Traieste viata... vazand si facand...