Mi-a venit...

Mi-a venit un chef sa facem o sedinta de spiritism... sa invocam oameni morti si sa ne spuna cum erau lucrurile pe vremea lor. Ce faceau ei zi de zi, cum isi ocupau timpul si mai ales ce masuri luau in cazurile extreme in care plictiseala de la munca atingea cote alarmante.
As pleca, m-as duce acasa sa imi iau rolele si m-as repezi in primul parc sa imi contopesc cauciucul rotilor cu asfaltul neted al aleeilor inca neumblate excesiv.
Mi-as dirija pasii spre gara si m-as suii in primul tren ce pleaca la mare... macar sa fac cativa pasi pe plaja, sa ma porcaiesc in nisip si sa imi inmoi gleznele in apa probabil inca provocatoare de degeraturi a marii.
M-as duce sa nu mai vin azi...sa ma uit intr-un colt de ceva in apropiata vecinatate a nimanui...asa pentru o zi...pentru cateva ore...pentru...
Cacat...trebuie sa ma duc la munca...

In cateva ore...

Dimineata marcata de ninsoare blanda cu fulgi mici dar hotarati ce se transforma intr-o zi insorita. 3 grade pe minus transformate in 6 pe plus.
Monotonie mohorata de iarna transformata in energie indragostibila de primavara.
Lipsa de chef de dat jos din pat transformata in infantila nevoie de a alerga prin parc pe alei scaldate in soare jucaus.
Imagini ce prevestesc nameti si sanii transformate in vise cu nisip rascolit de picioarele goale ce gonesc spre valurile calde ce se lovesc de mal.
Ciori negre zburand antipatic de jos transformate in maiestrosi pescarusi ce se avanta din albastrul cerului in straveziul marii.