Nespuse

Zambetul tau, inima mea, cuvinte

Orasul tau, orasul meu, doar blocuri livide

Mana ta pe umarul meu, mana mea pe al tau chip

Ochii tai pierduti in ochii mei, fixati la infinit

Cuvinte rostite in soapta, rostite in sunet de tren

Pierdute-ntr-o gara departe, pierdute in parul saten

Un zambet uitat pe o banca pe care am stat pe-nserat

Un zambet gasit pe buzele care cu greu un sarut au furat

Idei aruncate in viata, dorinte de bine, sperante si dor

Curajul de-a trece orice obstacol, de-a nu te opri din zbor

Perna din bratul drept, patura din bratul stang iti ofer

Sa nu-ti uiti speranta, sa nu-mi uit dorinta, asta e tot ce iti cer

Si-n clipa ce vine uitarea alunga si-adu in minte imaginea mea

Sa ma ai langa tine, sa ma simti aproape, sa vibrezi in inima mea

Nu-ti promit infinitul, nu-ti promit nemurirea, nu-ti promit nimic din ceea ce nu am

Vreau sa fim ca unul sa sfidam universul, sa vedem impreuna inceputul de an

Du-ma trenule, du-ma...

Strajnica inventie internetul asta mobil... Stau linistit pe scunul meu din tren, cu laptop-ul pe masuta mea din tren si navighez pe internet din tren...
Urechile mi se infunda desi am castile bagate adanc si muzica imi tipa bland in ele.
Imi curge putin nasul...probabil ma paste o raceala...
Oamenii in jurul meu au tot felul de ocupatii mai mult sau mai putin educationale... se uita la filme pe laptopurile lor sau pe ale vecinilor, se scobesc in nas dupa un muc uitat de vreme, rezolva o integrama sau isi storc creierii cu un sudoku, dar cei mai multi citesc....si sa mai spuna cineva ca romanul nu mai citeste... Clasa cititoare s-a mutat la clasa a II-a de la trenuri. Se pare ca pe distante lungi, cartile d evin chiar prietenoase. Te ajuta sa "omori" cateva ore imediat. Nici nu te-ai suit bine ca personajele incep sa se alerge pe pagini albe scrise mic cu negru, cuvintele prind viata si imaginatia transpune fiecare scena din carte intr-o realitate paralela din capul tau. Si cand mai ai putin si aflii cine e criminalul, sau domnita e pe cale sa fie salvata de printul pe cal alb care doar in carti exista, te trezesti ca ai ajuns in gara in care trebuie sa cobori. Tragi repede geanta din lacasul ei de deasupra scaunului, inchizi cartea fara sa te mai uiti la ce pagina ai ajuns, insfaci geaca din cuier rupandu-i agatatoarea in graba si alergi spre cel mai apropiat capat al vagonului. Cobori transpirat si zambesti...o parte din tine se simte inca in carte...ei au aventurile lor, tu pe ale tale...ei salveaza printese, tu reusesti sa cobori din tren intr-un timp record...
Da, mare inventie internetul asta mobil...pot sa va impartasesc aberatiile mele din orice colt al tarii... Ati cacat-o... :))