Obosit fiind, dupa o noapte mai mult nedormita, ma intind in patucu meu sa bag o ora de somn benefic... Evident dupa ora de somn telefonul a inceput sa strige ca e timpul sa ma trezesc. La naiba imi zic...da-l dracu de telefon...apas pe "stop alarm" si adorm instant la loc... Somn bun, fara vise, fara zvarcoliri, fara sforaituri, fara nimic... Si din senin, din aerul curat al unei zile insorite de martie, din departare, din mortii masii...manele...
Si cum dracu sa mai dorm? Ma dau jos din pat, ma duc la geam sa vad care e sursa deranjului meu si ce sa vezi?!? Vecinii din blocu de vis-a-vis iesisera la gratar. Trasesera masina (evident dacia 1300) intr-un colt al parcarii si stateau in jurul ei ascultand manele si muzica hip-hop, galgaind bere dupa bere si sorbind din priviri carnaciorii aruncati la 'sto pe gratar.
Nu spun, admirabila initiativa. Probabil ca daca as fi avut si eu o dacie 1300 si un gratar si niste vecini pe care sa ii cunosc, as fi facut acelasi lucru...dar cu siguranta as fi ascultat alta muzica...
Si ce chef de gratar aveam, si ce frumos era afara...dar mai sunt zile si soarele deabia incepe sa isi intre in drepturi ca prea a stat in stanguri pana acum.
Si m-as fi intors la somn...sa visez ca sunt la gratar si ca nu ascult manele...dar in viata sunt lucruri mult mai importante decat somnul...si oameni, si clipe, si ganduri ce nu au nevoie de somn ca sa fie visate...
duminică, 29 martie 2009
duminică, 1 martie 2009
Ferestre larg deschise ce dau spre nicaieri...
Mi se intampla uneori sa ma gandesc in mintea mea la diverse lucruri fara noima...si asta des...
Dar uneori mi se intampla sa ma gandesc si la chestii serioase, cum ar fi nemurirea sufletului, incalzirea globala sau starea economica a Romaniei, si atunci ma ia o lehamite si o durere de cap pentru ca imi dau seama ca oricat m-as gandi si oricat m-as strofoca eu in capul meu nu o sa gasesc o solutie.
Si asta...pentru ca sunt prea mic pentru astfel de dileme. Bine, o sa imi ziceti, dar daca refuzi sa te gandesti la ele, tot nu vor disparea. Vor fi acolo in continuare si vor bantui lumea, iar daca tu incerci sa le ignori, si altii incearca sa le ignore, situatia se va inrautatii... Da, probabil ca aveti dreptate. Dar dupa cum zicea un nene pe care l-am cunoscut relativ recent, pentru asta platim taxe... Sa nu ne batem noi capul cu probleme de genul. Oricum sunt convins ca nu o sa vin eu cu o solutie pt criza economica sau pentru incalzirea globala, asa ca mi-as arde neuroni degeaba...
Si gandurile astea sunt asa...ca niste ferestre... Unele mai deschise, altele intredeschise iar altele batute in cuie... Si unele dau spre gradini pline de flori, sau spre strazi aglomerate, altele spre pajisti verzi sau spre restaurante cu forfota si fum, iar altele pur si simplu nu dau spre nimic...
Si atunci ma intorc la gandurile mele efemere, presarate cu diverse copilarisme si lucruri frumoase, intr-o lume care nu se vrea perfecta dar se vrea pe sufletul meu...
Dar uneori mi se intampla sa ma gandesc si la chestii serioase, cum ar fi nemurirea sufletului, incalzirea globala sau starea economica a Romaniei, si atunci ma ia o lehamite si o durere de cap pentru ca imi dau seama ca oricat m-as gandi si oricat m-as strofoca eu in capul meu nu o sa gasesc o solutie.
Si asta...pentru ca sunt prea mic pentru astfel de dileme. Bine, o sa imi ziceti, dar daca refuzi sa te gandesti la ele, tot nu vor disparea. Vor fi acolo in continuare si vor bantui lumea, iar daca tu incerci sa le ignori, si altii incearca sa le ignore, situatia se va inrautatii... Da, probabil ca aveti dreptate. Dar dupa cum zicea un nene pe care l-am cunoscut relativ recent, pentru asta platim taxe... Sa nu ne batem noi capul cu probleme de genul. Oricum sunt convins ca nu o sa vin eu cu o solutie pt criza economica sau pentru incalzirea globala, asa ca mi-as arde neuroni degeaba...
Si gandurile astea sunt asa...ca niste ferestre... Unele mai deschise, altele intredeschise iar altele batute in cuie... Si unele dau spre gradini pline de flori, sau spre strazi aglomerate, altele spre pajisti verzi sau spre restaurante cu forfota si fum, iar altele pur si simplu nu dau spre nimic...
Si atunci ma intorc la gandurile mele efemere, presarate cu diverse copilarisme si lucruri frumoase, intr-o lume care nu se vrea perfecta dar se vrea pe sufletul meu...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)