Pot sa aman revelionul?

Pot sa il aman pana te intorci tu in Bucuresti? Sau si mai bine pana mi se intoarce sora in Romania?
Oricum nu e revelion pentru nici unul din noi. Noi cu sufletele noastre impartite...
Daca ar fi dupa mine (sub influenta momentului) as desfinta toate sarbatorile de genul: Craciun, Revelion, Paste, Valentine's Day (pe care oricum nu o serbez din principiu. aviz amatoarelor)...
Nu e corect sa faci unii oameni sa se simta prost cu sarbatori din astea. De ce sa fi obligat sa te duci sa scoializezi cu niste oameni cu care nu ai chef sa fi, doar pt ca prietenii tai buni nu sunt disponibili in ziua respectiva. Fiecare sa isi petreaca sarbatorile cand vrea.
Imi sun sora, iubita, pumnul de prieteni buni si stabilim: - "Anul asta facem revelionul pe 12 mai. E ok pt toata lumea?" Nu se poate mutam in alta zi. Doar sa fim toti si sa ne fie bine.
Iar cu mancarea la fel. De ce de Craciun si de Revelion....aceiasi mancare mereu...sarmale, piftie, salata beuf... Plictisitor in fiecare an la fel... Craciunul meu e la Caru cu Bere. Acolo pap sarmale ca sunt bune...
Si inca ceva...popa... Trebuie el sa isi faca aparitia de sarbatori sa iti mai "sfinteasca" ceva in casa. E uite ca eu nu vreau casa sfintita. Eu o vreau asa murdara si plina de pacate cum se afla. Doar eu am murdarit-o pt ca asa e viata mea. Nu o sa ma prefac de cateva ori pe an ca sunt altul...ca sunt mai bun...ca sunt fara de pacat. Si in plus chiar nu caut iertarea divina. Cat timp pot trai eu cu mine asa cum sunt, ma declar multumit.
Probabil ca totusi voi merge la o petrecere unde ma voi simti sau nu bine dar nu va fi petrecere de revelion. Nu pentru mine.
Anul asta reneg Revelionul...

Foame de vise

Mainile mele te cauta noaptea prin pat si gandul imi alearga la tine in fiecare minut al zilei.
Dorm la fel ca atunci cand dormeam impreuna...aceiasi pozitie... pe o parte cu mana dreapta intinsa pe sub gatul tau si cea stanga peste tine...dorm la fel...imbratisand ceva...doar ca nu pe tine. Acum imbratisez perna si oaia... :) da, oaia de la tine... Poate pare stupid dar uneori ma trezesc ca o pup inainte sa adorm...dar te-as pupa pe tine...
Nu conteaza ca distanta dintre casa mea si casa ta e acieasi cu distanta care ne desparte acum. Acum nu pot veni la tine...si ma doare...
Dar ma hranesc din sms-uri si din vise si din putinele ocazii cand pot sa iti aud vocea fie si pentru cateva minute. Si incerc sa ma pacalesc ca imi e deajuns...dar stiu prea bine ca nu e... vreau sa fiu in bratele tale si sa ne uitam la bradul de craciun...vreau sa stam linistiti intinsi pe jos si sa ascultam colinde...vreau sa ne plimbam prin oras si sa ne inghete nasurile de frig...si sa nu ne pese, sa nu ne pese de nimic...
Dar uite ca din nou ma hranesc cu vise, pentru ca daca nu as face-o ar fi mult mai greu...
Si e unul din cele mai urate Craciunuri...si revelionul va fi la fel sau chiar mai rau...
Tu, iubita mea, esti intr-un loc in care deocamdata eu nu am ce cauta...sora mea e la mii de kilometri departare...si eu aici...
Dar o sa treaca si Craciunul, o sa treaca si revelionul si o sa va intoarceti si o sa fie totul ca inainte...
Dar pana atunci ma hranesc cu sms-uri si cu vise...

Verde scris cu verde...

Radem, glumim, plangem sau ne intristam... iubim...
Iubim si uneori trebuie sa ne separam de ce ne e drag, uneori ne e luat de langa noi ceea ce iubim, alteori suntem noi luati de langa acea persoana.
Si se apropie Craciunul... si a plecat toata lumea. Numai eu nu am plecat...nu fizic...
Am sufletul impartit intre Bucuresti, Izlaz si Caraibe... si e greu... si vine Craciunul...si biletul e in continuare verde...scris cu verde...
Si literele ma ard pe gat cand le rostesc si ochii se umplu de lacrimi si in gat mi se pune un nod...da, e clar...biletul e verde...
Si ma gandesc la tine, la ultima luna, la tot ce am facut...la cum a inceput...
Dans...senzual...si-o sarutare...mai multe...erotism...o garsoniera...sex...o ora de somn...un mic dejun...pa
Doua saptamani...nimic...
...Un semn...un raspuns...un vin fiert...negare...dragoste...
O luna...nedespartiti...imbratisati...iubiti...si un bilet verde scris cu verde...clar???
Asta a fost...frumos...placut...de neuitat...
Trei saptamani... Craciunul...Revelionul...agonie...depresie...lipsa...dor...durere...
Ganduri...poze...telefoane...blog...si un bilet verde...scris cu verde...Te iubesc!

Doi ochi caprui...

Se spune ca ochii sunt poarta catre suflet...dar daca sufletul e gol...unde ne duc ochii?
Oare ne duc la ultimele sentimente ce au populat sufletul in cauza? Sau poate ne arata ce sentimente ar vrea posesorul sufletului sa ii incolteasca? Sau nu se mai vede nimic in ochi? E doar intuneric si tacere...
Si ce se intampla cand te uiti in ochii cuiva zi de zi, ora de ora, minut de minut si iti dai seama ca incet, incet, ochii par sa duca undeva... Daca iti dai seama ca ai reusit sa creezi ceva acolo unde era candva gol? Daca iti dai seama ca uitandu-te atata timp in acei ochi, imaginea ta s-a imprimat in ei?
Oare te vezi in ei fiindca esti mereu in fata lor sau o sa ramana imaginea ta acolo si dupa ce o sa te indepartezi... Oare o sa te revezi dupa o vreme cu ochii si o sa te regasesti in ei...oare poarta o sa mai duca la un suflet in care ai sadit ceva? Oare ce ai sadit va fi crescut in lipsa ta hraninduse cu amintiri si cu dor? Oare...oare
Oricum, poarta sau nu, ochii spun multe despre cineva si despre ce simte...
Si asa ma bucur cand iti vad ochii cum rad ca nu as mai vrea nimic...doar sa ma uit la ei, sa ma pierd in ei, si sa iti fie bine...

Disputa famililiala

Ajungem obositi acasa pe la 12 noaptea si cand sa zicem ca ne putam bucura de liniste, incepe...

"Ce ti-am facut sa merit asta???" "AAAAAAAAAAAAAAAAAAA" "Lasa-ma!!!" (si nu era CD-ul cu El Negro) "Pai da, pentru tac'tu ai putut sa vopsesti peretii sa nu ii vada jegosi, dar pt mine nu!" si toate astea pe un ton asa de ridicat incat si vecinii din blocul de vis-a-vis stateau ciorchine la geam sa urmareasca show-ul.
La un moment dat ne batea gandul sa ne tragem niste scaune la geam si sa bagam popcorn-ul la microunde...dar nu vedeam nimic si rontaitul ne-ar fi obturat auzul.
Asa ca am stat cumintei si am ascultat...si lucrurile au escaladat: "CE TI_AM FACUT EU?" "DIN CAUZA TA BAG INTRUNA IN MINE..." "PAI CE IMI PASA CA BAGI IN TINE?" "PAI NU ITI PASA, DAR AM PUS 10 KILE PE MINE!!!" si ma intrebam...cum sa reprosezi intr-o cearta ca te-ai ingrasat...si ce alte reprosuri interesante ar mai fi... din cauza ta am cearcane dimineata... mi s-au lasat sanii de cat m-ai frecat... m-ai largit si acum ma lasi... etc etc
Si de s-ar fi oprit aici...dar nu... "Ahahahahahaaaaaaa" (criza de plans) "De ce ma tii de maini?" "Ca sa nu dai in mine" "Pai asa barbat esti tu?" ?!? de parca daca nu te lasi batut de o femeie isterica nu esti barbat ?!? "Nuuuuuuuuuu, lasa-ma, da-mi drumu" astea toate garnisite cu busituri si trantiri de obiecte contondente de te mirai cum nu se darama blocul...
Deci zau de nu imi vene sa ma duc la vecin si sa il rog sa o arunce naibi o data pe geam sau macar sa o bata bine ca sa taca naibii din gura. Si nu va ganditi ca sunt un suflet rau sau ca am ceva cu femeile...dimpotriva, chiar le iubesc...dar in astfel de momente...se cer masuri drastice...
Si ca sa fie tabloul complet nebuna s-a decis ca nu ii mai ajunge garsoniera comfort 2 si ca ar fi cazul sa iasa sa boceasca pe hol. Si ce mai bocea...se cutremura casa liftului de atatea bocete...
E, si cum la politie nu puteam suna pentru ca eram intr-o garsoniera inchiriata fara acte, spiritul civic (mai mult al prietenei mele decat al meu) m-a impins sa fac o incursiune la etajul inferior sa vad daca nu cumva e nevoie de o mana de ajutor. Sincer am iesit cu inima indoita din casa pentru ca ma asteptam sa se verse toata furia isterica a vecinei traumatizate asupra mea ca indraznesc sa le tulbur frumusete de discutie constructiva... Cat despre ajutor, eram dispus sa i-l ofer lui ca din toata cearta a reiesit clar ca el era in inferioritate...
Dar ce sa zic, cand sa pasesc pe ultima treapta, o vad stand la juma' de metru de usa deschisa a garsonierei, rosie la fata si plansa toata...si brusc se stinge lumina pe hol...un fior m-a trecut pe coloana, m-am lipit de perete si am cautat cu degete tremurande intrerupatorul. Am aprins lumina si m-am linistit cand am vazut-o ca era tot acolo... Brusc m-a invadat un sentiment de mila si regret, nu intrebasem fata daca prefera sa planga pe intuneric...poate se suparase ca i-am aprins lumina... dar ea nimic...parca nici nu eram acolo... Mi-a trecut prin minte sa o intreb ceva dragut..."Ti-e bine?" "Ai nevoie de ceva?" "Vrei sa vorbim despre problemele tale?" "Iti aduc o lama?"...dar m-am razgandit si am batut discret in retragere.
M-am asigurat ca am incuiat usa dupa mine si m-am bagat in pat...in sfarsit liniste...mi-am sarutat iubita linistindu-ma la gandul ca ea nu ar putea sa faca asa ceva siam adormit...

Stare de lipsa de chef

Uite ca ma preseaza timpul sa fac niste scrieri pentru munca...si sa dea dracu daca am chef...
Dar pe de alta parte, cand e vorba de munca voluntara in folosul comunitatii si mai ales work related, mereu ma ia asa un chef de a amana lucrurile.
Si le aman, si le aman si le tot aman pana nu mai am cand sa le aman...si in situatia asta ma aflu acum. Si iata ca un om constiincios ce ma aflu vreau sa ma apuc de munca...dar am lipsa de chef..asa ca scriu pe blog.
Si ma intreb daca toata lumea trece prin ce trec eu sau daca sunt eu defect... Dar mai mult ca sigur ca nu sunt si o sa fiti in asentimentul meu...cred
Deci, ce incerc sa fac acum este sa scriu ceva, poate poate imi vine cheful de scris. Poate degetele mele vor fi stimulate de tastele de la laptop si vor vrea mai mult. Poate ochiul se va obisnui cu albul paginii si va vrea sa se scalde si pe alte pagini albe. Poate mintea se va bucura de viteza cu care albul se umple de caractere mici si negre si va ravni sa mai creeze si sa mai debiteze lucruri pe care sa le pot lua cu mine la munca...
Poate ies din starea de lipsa de chef ce ma preseaza...

Vis de iarna...in miez de iarna

E iarna in caz ca nu stiati... E iarna dar nu pare...
Si vreau sa fie iarna. Sa fie zapada, sa fie frig, sa fie ger.
Sa stau cu tine in brate si sa nu simt frigul, dar el sa existe...
Sa ma muste de fata cand ies din casa...
Sa ma ninga in statia de autobuz cand ma indrept spre tine,
Sa bem un vin fiert si sa ne uitam pe fereastra cum ninge,
Sa te ajut sa alegi bradul si sa il impodobesti,
Sa fie atat de frig incat sa simt ace de gheata cum mi se infig in plamani,
Sa ne batem cu zapada in fata blocului,
Sa ascultam colinde si sa ne imaginam ca toata lumea e a noastra,
Sa iti vad bucuria cand deschizi cadourile de la "Mosu",
Sa te strang in brate si sa uit de frig...
Sa fie viscol si zapada multa...si timpul sa inghete....
Sa nu mai vina ziua de maine, sa nu ne mai despartim, sa nu mai fie nevoie sa uitam nimic...
Dar asta nu se poate...si parca nici nu vreau...
Da, "traieste clipa" suna foarte bine...dar sa nu traiesti doar aceiasi clipa...
Vreau sa traiesc fiecare clipa din viata si sa imi fie bine...sa fiu fericit si sa iubesc...
Dar acum vreau doar sa fie frig si zapada...sa fie iarna...sa vina Craciunul...sa vina "Mosul"...
Si sa treaca totul...si sa te intorci tu...

Numai maine nu-i poimaine...

Ma trezesc dimineata si zambesc...esti langa mine si dormi atat de frumos...atat de frumoasa... Dupa ce toata noaptea ai vorbit in somn si ai visat ca te bati sau ca dansezi, acum esti linistita. Asta pana te sarut. Intinzi mainile si visurile ti se impletesc cu realitatea. Deschizi ochii, ma strangi la piept, ma saruti, imi spui ca ma iubesti si adormi instant la loc...dar nu imi dai drumul... Si nu as mai pleca. As suna la munca sa le zic ca imi dau demisia si ca nu mai vreau sa aud de nimeni si de nimic... sa raman pentru totdeauna in bratele tale...Macar de-ar fi asa de usor....zambesc la gandul acesta si ma desprind usor din bratele tale. Ma duc sa ma spal si incerc sa mananc ceva...dar nu mai am timp. Am zabovit ca de obicei pana in ultimul moment langa tine, dar nu imi pare rau.
Te sarut inca o data si inca o data imi doresc sa nu trebuiasca sa plec...macar de-ar fi asa de simplu...
Ca prin vis ajungi pana la usa si te pierzi somnoroasa in bratele mele. Te cert putin ca ai iesit iar in picioarele goale pe hol si ma duc sa chem liftul. Pana vine mai am timp sa te sarut de cateva ori... si totusi parca vine prea repede...
Plec si pe strada e frig. Ma gandesc numai la tine si la caldura casei tale. Ma gandesc sa nu ma mai duc la munca si sa ma intorc langa tine in pat. Macar de-ar fi asa de simplu...
Si ajung la munca si ma gandesc cum sa scap mai repede si sa plec...sa ajung cat mai repede inapoi in bratele tale...
Azi e miercuri...si numai maine nu e poimaine...si poimaine e vineri....ooo, Sfanta Vineri...
Si o sa pot dormi mai mult si o sa pot sa stau mai mult in bratele tale si o sa pot sa visez din nou ca esti a mea pe termen nelimitat...macar de-ar fi asa de simplu...
Dar acum nu am timp sa visez, trebuie sa ma apuc de munca.
Ma gandesc inca o data la tine, la faptul ca numai maine nu e poimaine...si plec...

The cat on a slippery roof

Once upon a time, in the fair city of Bucharest there was a cat. A cat that wondered trough the city from roof to roof in search of females. From time to time he rested on one roof or another where he found a little love(r). He suffered at the first break-ups but then he become imune... He used to cry when he felt it is time to move on, but than he went dry... He used to hope he'll find the one for him, but soon gave up...
He wanted to see the good in other cats, but sooner or later he used to find out that there is evil in each one of them and that they are not flawless. If there had been only a few number of little flaws, the cat would ignore them an live on happy...but there were big ones... and the cat shivered in rage and in pain and jumped on another roof as far away as he could.
Now, another female cat is beckoning him from the street, she is calling his name in the middle of the night...and from her sleep she calls to him "I adore you, I adore you" and falls to sleep again...
But the cat is afraid to listen, he's afraid to be inlove again...because he knows the flash of pain that crosses his heart every time the things don't work out and has to move to yet another roof. And so, he clutches his claws on the rough surface of the roof and promises to himself that he would not let go.
The time passed fast, and something was growing inside him...something nice and good. But he knew there will be troulble if he let go. He knew that there was trouble with the female cat down below but as the time passed by, he cared less and lesser. He looked in the street and found that the female cat was still waiting down there...and felt his claws unclutch one by one...they were betraying him...or doing him a favor... And then there was none... The roof was slippery and steep... And then the slide...and the rush...and the thrill...and than the edge of the roof...and the fall...
But suddenly the cat opened his eyes and found himself floating in midair... The other cat was standing next to him smiling... But what about the fall? Why didn't he dropped? And than it hit him... he was indeed falling from the roof, but he wasn't falling to the ground, he was falling in love... and that maked him shiver...
He foud himself feeling a coktail of emotions...fear, joy, restleness, pain, affection, friendship, rage...and he knew he was in love...

Sertare care dor...

Incercam sa il cunoastem cat mai bine pe cel de langa noi si uneori asta doare. Cercetam cat mai adanc in trecutul si in sufletul celuilalt fara sa ne dam uneori seama ca umblam la niste sertare incuiate, pline de evenimente neplacute... si doare... Il doare pe cel care povesteste pentru ca rascoleste lucruri ce prefera sa fie uitate si il doare si pe cel ce a intrebat cand realizeaza ce durere a provocat "investigatia" lui...
Dar cu toate astea, ceea ce aflam ne ajuta de multe ori sa ii intelegem mai bine pe cei la care tinem si prin lucrul acesta isi capata o justificare. Justificat sau nu...tot doare...
Traim, ne bucuram si suferim...totul se inmagazineaza in noi in sertare si sertarase. Unele la vedere, unele mai ascunse si altele uitate sau alungate in cele mai intunecate colturi ale memoriei noastre. Lucruri care ne-au ranit sau care ne-au marcat negativ existenta...lucruri care dor...
Si din cand in cand trebuie sa umblam si la aceste sertare si sa ne aducem aminte de ce e in ele...pentru ca din cand in cand apare cineva care e interesat de noi, de tot ceea ce suntem si de tot ce am fost...si asta nu ca sa ne judece sau sa isi faca o parere despre noi ci pentru a ne intelege. Dar ca sa explici tot ce esti...mai si doare.
Oamenii sunt ca o problema...trebuie sa ai toate datele ca sa sti cum sa o abordezi.... Altfel risti sa ranesti mai mult prin ignoranta ta...si doare
Iubesti si doare, ranesti si doare, suferi si doare, plangi si doare, doare si doare...dar uneori apare cineva si ne face fericit...si atunci durerea trece...

Fericirea nu are nevoie de odihna...

Ati observat vreodata cata energie iti da fericirea? Ati observat ca atunci cand esti fericit timpul zboara? Ati observat cat de usor se rezolva totul cand esti fericit?......Daca nu...mare pacat...
Eu am observat! O saptamana -doua nopti in care am adormit la ora 6 dimineata si multe altele in care miezul noptii trecuse de mult...si nici un pic de oboseala...nici un pic de regret...
Nu mai vreau sa dorm daca somnul ma tine departe de tine. Vreau sa te tin in brate si sa savurez fiecare clipa petrecuta cu tine... Vreau sa te ascult pana tarziu in noapte si sa ma trezesc cat mai devreme cu vocea ta in urechi... Vreau sa te simt in toate felurile posibile si sa te am in toate felurile posibile...
Si fericirea nu cunoaste oboseala... Am adormit la 6 dimineata si m-am trezit la 6:45...si nu mi-e somn...ma gandesc la tine si orice dor de somn dispare... Si imi zambesti, si ma faci fericit, si nu mi-e somn...si pot sa o tin asa o viata intreaga...sau poate doar o clipa...pana la urma urmei timpul e relativ...
Dar fericirea nu doarme si daca ea nu doarme, eu de ce as face-o? REFUZ. Uite asa,,,nu vreau sa dorm. Oare o sa imi cedeze organismul? Oare o sa cad extenuat din picioare? Oare o sa mi se faca rau de oboseala? Oare imi pasa...
Si fericirea imi tine de foame si de sete... Ma hranesc cu fericirea pe care o citesc pe chipul tau cand ma vezi, cand ma ti de mana, cand ma saruti sau cand facem dragoste. Ma imbat cu fericirea mea, caci mi-a inundat sufletul si inima...si inima a pulsat fericirea in vene si acum fiecare artera, fiecare vena si fiecare capilar, oricat de neinsemnat si de mic e el, e invadata de fericirea de a te fi cunoscut si de a te fi avut aproape...
Dar fericirea vrea fericire si omul fericit vrea sa isi perpetueze fericirea la nesfarsit... Dar timpul e scurt si zilele trec...si zilele au doar 24 de ore...din care incerc sa dorm cat mai putin... Si ce noroc ca fericirea nu doarme...

Balans, balans...

Viata e plina de dileme si de intrebari...
Daca sa ma implic intr-o relatie sau nu, daca sa imi dau locul in autobuz unei babute obosite, daca sa ma despart sau nu de prietena, daca sa imi iau ceva de mancare pe drumul de intorcere de la munca sau daca sa astept sa ajung acasa poate imi vine cheful sa gatesc, daca sa incerc sa ajut pe cineva chiar daca nu stiu daca voi reusi sau sa ma fac ca nu vad nimic si sa trec indiferent mai departe...
Balans, balans...
Trebuie sa incercam cumva sa gasim un echilibru in viata... Sa gasim un drum pe care sa mergem fara a cadea in prea multa bunatate sau in rautate excesiva. Nu e bine sa fi prea bun si nu pentru ca ai fi luat de prost (desi de obicei asa se intampla) ci pentru ca de multe ori incercand sa fi cat mai bun cu cei din jur risti sa fi dezamagit cand vezi ca bunatatea nu iti este intoarsa... Iar rau nu trebuie sa va explic de ce nu e bine sa faci...
Balans, balans...
Toti incercam sa nu gresim sau cel putin sa ne mintim ca nu gresim si ca daca se intampla ceva rau in nici un caz nu e vina noastra. Cel mai usor e sa dai vina pe altcineva sau pe altceva...Evident in top sunt soarta, destinul si Dumnezeu...ca asa ti-a fost scris... bullshit
Nu ti-e scris nimic, nu s-a indeletnicit nimeni sa scrie cate un roman pentru fiecare muritor ordinar de pe Pamant. Cat timp ar fi necesar sa stea cineva sa scrie scenariul unei vieti? Aaaa, probabil o viata...sau mai mult... Ai facut cancer pulmonar (dupa ce ai fumat 40 de ani) dar nu e vina ta...asa a vrut Dumnezeu. Ai cazut din pom (ca te-a manacat in cur sa iei si ultimul mar de pe cea mai subtire creanga care s-a rupt sub greutatea ta) deci pomul e de vina...trebuie taiat. Ai cazut de pe cal (ca ai fost prost si nu ai prins bine saua)... e calul naravas...trebuie impuscat... Si tot asa...mai un ceas rau, mai o pisica neagra...
Balans...balans...
Baleam toata viata intre a pacatui si a nu pacatui...intre a face ce e corect si a nu face nimic...intre bine si rau...si incercam sa tinem scorul, sa cuantificam cumva binele pe care l-am facut ca sa stim ca la final iesim pe plus si poate poate prindem un loc in rai... Eu consider ca atata timp cat pot sa ma duc seara la culcare si sa adorm linistit e ok. Daca eu sunt impacat cu mine si cu ce am facut in ziua respectiva e ok... Oricum eu nu cred in Rai sau in Iad..si daca o sa am o surpriza si exista, prefer sa merg in Iad...ca in Rai o sa se dea spaga la intrare...
Balans, balans...hai, hai...mi-e din ce in ce mai clar ca nu o s-ajung in Rai...

O zi frumoasa, si alta si mai si...noaptea dintre ele nu mai zic...
Si inca o noapte si inca o dimineata. Ma trezesc dupa doar trei ore jumatate de somn, ma simt odihnit si gata sa incep o noua zi frumoasa.
Dormi...si nu vreau sa te trezesc...vreau doar sa stau si sa te privesc cat esti de linistita si de frumoasa. Daca te-as fi vazut doar dormind as fi putut sa jur ca tu esti singura persoana din lume care nu are nici o problema si pentru care viata e de un roz intens.
...dar stiu ca nu e asa...
Stiu cat suferi si cat ai suferit si cand te vad asa de frumoasa si de buna, nu mi se pare corect.
Dormi...si tot nu vreau sa te trezesc...ma uit la tine de mai bine de o ora si totusi nu ma satur sa te privesc.
Sunt gol in interior si nu pentru ca sunt superficial sau pentru ca sunt insensibil...pur si simplu nu mai am ce da...am dat tot si dat a fost. Nu vreau sa fiu nedrept asa ca nu cer nimic...poate doar sa nu tii la mine...sa nu te atasezi...
Dormi...si parca, parca as vrea sa te trezesti...sau nu, mai bine vin langa tine sa te simt in brate...sa iti simt corpul cald si pielea fina...sa iti simt inima cum bate si sa iti simt respiratia calda.
Imi dau seama ca m-ar durea sa te ranesc...pe tine chiar m-ar durea sa te ranesc...Si imi aduc aminte de ce mi-ai zis..."stai linistit, nu ma pot atasa. Nu pot simti nimic pentru nimeni acum" si ma mai linistesc.
Dormi...dar acum chiar vreau sa te trezesc...m-a lovit un dor nebun sa te sarut...sa te musc de ureche...sa iti mangaii sanii...sa fiu in tine...sa fiu cu tine...si sa nu ne pese de nimic decat de clipa...
Te-ai trezit, ziua mea deja e mai frumoasa...incerc sa pastrez in mine tot ce insemni...corpul cald alaturi de al meu...pielea fina sub mangaierea mainii mele...inima care bate mai repede decat de obicei...respiratia cald pe gatul meu...dar mai ales chipul tau... Ma bucur ca sunt langa tine si fara sa vreau in coltul unui gand vad un sambure de tristete...ma apropii si incep sa descos acel gand...
...desi e luni e 1 decembrie si nu ne-am dus la munca...maine insa e marti si trebuie sa muncim...trebuie sa plec de langa tine fara sa stiu cand o sa te mai pot tine in brate...si de aici tristetea...stiu ca nu e nimic intre noi decat...decat o nevoie reciproca de a avea pe cineva care sa ne lase sa fim cum vrem noi, sa fim liberi...fara intrebari, fara reprosuri, fara regrete, fara...sentimente
Te-ai trezit si trebuie sa plecam... de ce nu ai mai dormit?...de ce nu te-am lasat sa mai dormi?... de ce trebuie sa vina marti? Imi era asa de bine in bratele tale...dar vine marti...si trebuie sa muncim...
Si iarasi viata ma inpinge sa traiesc vazand si facand...

Vazand si facand...

Viata are talentul sa se joace cu noi... Ne ia si ne arunca in intamplari tumultoase atunci cand ne linistim, ne pune piedica atunci cand ceea ce ne inconjoara incepe sa se miste mai incet decat ne miscam noi...
Te aude cum strigi, cum te rogi, cum blestemi,
Te simte cum urasti cum iubesti cum te temi...
Si cu toate astea, ce face ea? Nimic din ce te-ai astepta si ce ai spera tu. Da, se joaca cu tine ca o pisica cu soarecele. Iti intinde o mana ca apoi sa iti dea un sut in fund.
Ce sa mai...nu mai ai timp sa visezi si sa iti dai seama ce vrei. Iei tot ce iti ofera si incerci sa dai cate ceva inapoi...
Si asa e si cel mai frumos...ce atatea planuri, ce atatea griji pentru ziua de maine sau pentru ce o sa zica lumea, ce atatea deziluzii sau vise spulberate?
Traieste viata... vazand si facand...